Şi-a dorit atât de mult să se împace cu soţia încât va sta 9 luni după gratii. Judecătorii nu aveau cum să-l condamne cu suspendare

Relaţiile tensionate dintre Petru Prăjanu şi soţia sa, pe fondul geloziei bărbatului, au dus la emiterea împotriva lui a mai multor ordine de protecţie. Bărbatul a considerat însă că respectarea lor este facultativă. În decembrie 2021, i s-a dat un prim avertisment, când magistraţii Judecătoriei l-au condamnat la 5 luni de închisoare, dar au amânat aplicarea efectivă a pedepsei, după ce venise acasă, în încercarea de a se împăca. La sfârşitul lunii februarie a anului trecut, a fost emis un nou ordin, lui Prăjanu interzicându-i-se să se mai apropie de soţia sa şi de copii timp de 5 luni. Nu a ţinut seama de ordin, iar o săptămână mai târziu, a venit în timpul nopţii la soţia sa, sub cuvânt că vrea să se împace. A părăsit locuinţa atunci când soţia lui a sunat la poliţie. După două săptămâni, pe 20 martie, a fost rândul soacrei sale să cheme poliţia, după ce l-a găsit pe Prăjanu în curtea locuinţei, în jurul prânzului. În seara aceleiaşi zile, era făcută o nouă reclamaţie în acelaşi sens.

Prăjanu a fost trimis în judecată pentru nerespectarea în trei rânduri a ordinelor de protecţie, faptă pentru care risca o pedeapsă cu închisoarea de până la 5 ani. Bărbatul şi-a recunoscut fapta, dar a precizat că de fiecare dată nu voise altceva decât să se împace. În plus, chiar soţia l-ar fi chemat acasă. Apărarea a fost respinsă de magistraţii Judecătoriei, care au arătat că în două dintre cele trei ocazii, chiar soţia sa sunase la poliţie. Ei au optat pentru condamnarea lui Prăjanu la un an de închisoare. Cu cele cinci luni a căror executare fusese amânată, a rezultat o condamnare la 1 an, o lună şi 20 de zile de închisoare, cu executarea în regim de detenţie.

Contestaţia înaintată de Prăjanu a fost analizată de magistraţii Curţii de Apel. În motivele de apel, bărbatul a afirmat din nou că chiar soţia sa îi dăduse de înţeles că doreşte să discute cu el condiţiile împăcării, astfel încât să-şi poată creşte cei trei copii în condiţii normale. Ieşeanul a pus conflictele din familie pe seama situaţiei financiare dificile a familiei, care a dus la o situaţie pe care niciunul nu a ştiut să o gestioneze. Încercările bărbatului de a discuta problemele după ce îşi făcea în prealabil „curaj” bând, au agravat situaţia. Pe 20 martie, când venise acasă, o făcuse la solicitarea soţiei. Aceasta era plecată la muncă la Iaşi. Cum afară era frig, l-ar fi rugat să meargă acasă să taie lemne şi să încălzească locuinţa, înainte de întoarcerea fetelor de la şcoală. Aşa şi făcuse. În plus, tot la cererea soţiei, mersese să-şi ia fiica cea mică de la grădiniţă. Seara îşi văzuse soţia în curte şi intrase, cu acordul acesteia, pentru a discuta. După scurt timp, apăruse însă soacra, moment în care soţia i-a cerut să plece şi a sunat la poliţie. A mai menţionat că în momentul de faţă locuieşte cu soţia şi copiii în aceeaşi casă, iar relaţiile sunt normale. O eventuală condamnare cu executarea în regim de detenţie ar însemna pe de o parte despărţirea de copii, iar pe de alta, l-ar exclude din societate, dată fiind dificultatea pentru un fost deţinut de a-şi găsi un loc de muncă.

În analiza cazului lui Prăjanu, judecătorii au considerat că magistraţii Judecătoriei apreciaseră greşit situaţia particulară a bărbatului, optând pentru o pedeapsă prea severă. „Infracţiunile, chiar dacă sunt de aceeaşi specie, se pot înfăţişa în cele mai diverse moduri, relevând grade diferite de pericol social, iar infractorii pot prezenta, de mai multe ori, o periculozitate socială diferită, deşi au comis aceeaşi infracţiune. În cazul în care este neconcordanţă sau chiar disproporţie între gravitatea unei infracţiuni şi pedeapsă sau între periculozitatea infractorului şi pedeapsa aplicată, atingerea scopului pedepsei este periclitată, putându-se ajunge chiar la rezultate contrarii acestuia. Pedeapsa trebuie să fie adaptată la nevoile de îndreptare ale infractorului, cu luarea în considerare a gravităţii infracţiunii săvârşite şi periculozităţii infractorului. Infracţiunea dedusă judecăţii prezintă o gravitate redusă raportat la modul şi împrejurările în care inculpatul s-a cantonat în sfera ilicitului penal, constatând că, deşi inculpatul a pătruns în domiciliul comun şi s-a apropiat de beneficiarul ordinului de protecţie, pătrunderea a avut loc de regulă pe timp de zi, inculpatul fiind animat de dorinţa de a se împăca cu soţia sa, nefiind cauzat un pericol excesiv pentru beneficiarul ordinului de protecţie”, au apreciat judecătorii.

Spre deosebire de alte situaţii, încălcarea ordinelor de protecţie de către Prăjanu nu provocase niciun incident deosebit. Bărbatul nu fusese violent nici cu familia, nici cu poliţia, plecase de îndată ce i se ceruse, iar lipsa antecedentelor penale nu îl prezentau ca pe un pericol public. Unele mesaje depuse la dosar susţineau afirmaţiile lui Prăjanu că i se ceruse să meargă la domiciliul comun de către soţia sa. Legea nu oferea însă judecătorilor loc de întors. Revocarea amânării pedepsei dispuse iniţial era obligatorie în cazul unei noi încălcări, iar aplicarea unei pedepse cu executarea în regim de detenţie devenea obligatorie. Pedeapsa dispusă împotriva lui Prăjanu a fost totuşi redusă uşor, până la 9 luni şi 20 de zile de detenţie.