Soacră evacuată din propria-i casă de către noră, cu acordul judecătorilor. Nu se face justiţie privată!

Decizia judecătorilor a fost luată după un incident petrecut în urmă cu o lună. Timp de aproape 10 ani, M.C. locuise cu soțul și copii săi într-o casă aparținând soacrei sale. Căsnicia a început să se destrame, iar soțul a părăsit domiciliul, în casă rămânând soția și cei doi copii. Pe 7 iulie, pe când M.C. era plecată la lucru, soacra sa a venit împreună cu fratele său și câteva alte persoane. Au spart încuietoarea de la poartă și cea de la ușă, înlocuindu-le cu altele noi. Anunțată de vecini, M.C. s-a întors imediat acasă, constatând însă că nu mai poate intra. A sunat la poliție, dar până să vină o patrulă, a sărit gardul, pentru a intra în curte. A urmat un conflict cu soacra și fratele acesteia, cele două femei acuzându-se reciproc de agresiune. Urmarea a fost o cerere prin care M.C. solicita Judecătoriei emiterea unui ordin de protecție.

După audierea martorilor, inclusiv a soacrei, magistrații Judecătoriei au constatat că M.C. locuia în casa respectivă, cu permisiunea soacrei sale. Atât în sensul legii civile, cât și al celei penale, femeia avea domiciliul în casa soacrei. Acțiunea soacrei, de a schimba încuietorile casei au reprezentat pentru judecători un argument suplimentar pentru emiterea unui ordin de protecție. „Inclusiv în situaţia în care locuinţa în discuţie este în proprietatea pârâtei, aceasta nu poate proceda la evacuarea reclamantei prin înlocuirea yalei şi a încuietorilor atât timp cât aceasta nu se află la locuinţă, domiciliul pârâtei fiind protejat de lege chiar şi în situaţia în care reclamanta este proprietara imobilului. Ideea de stat de drept nu se conciliază cu conceptul de «justiţie privată», pârâta putând rezolva problema evacuării reclamantei fie pe cale amiabilă, fie prin introducerea unei acţiuni în instanţă şi nu prin constituirea unui grup care să acţioneze în mod ascuns pentru a o evacua pe reclamantă. Instanţa mai notează că modul de a acţiona al pârâţilor, respectiv de a profita de absenţa reclamantei pentru a schimba yala şi încuietorile, este un indiciu în sensul existenţei unei violenţe economice, în sensul că reclamanta este privată de domiciliul său în afara cadrului legal”, au reținut judecătorii.

Magistrații Judecătoriei au decis emiterea unui ordin de protecție pe o durată de trei luni, interzicându-le soacrei și fratelui său să se mai apropie de M.C., de locuința sau de locul de muncă al acesteia la mai puțin de 50 de metri. Sentința a fost contestată, apelurile declarate de soacră și fratele său fiind judecate de Tribunal. Singura modificare a sentinței Judecătoriei a constat în scoaterea fratelui de pe lista persoanelor vizate de ordin, magistrații apreciind că el nu are calitatea de rudă în accepțiunea legii 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice.