Studenții UMF nu mai vor să fie chirurgi. Cine ne va opera peste 20 de ani?

„Ziarul de Iaşi” a ridicat însă o întrebare: dacă generaţiile de chirurgi care au adus medicina din capitala Moldovei acolo unde este astăzi le cunoaştem, există alte generaţii în spate care să preia ştafeta? Răspunsul specialiştilor este că momentan, da, există, dar interesul faţă de chirurgie, considerată cândva a fi „regina medicinei”, este într-o scădere observabilă. Rezidenţii încep să se ferească de domeniul chirurgiei generale, se retrag înspre specializări mai bănoase, dar mai uşoare şi mai lipsite de riscuri. Iar la supra-specializări precum neurochirurgia suntem deja într-un trend generalizat în anii anteriori: întotdeauna rezidenţii cu cele mai mici note sunt cei care aleg neurochirurgia. Medicii spun că încă nu are de suferit calitatea celor care se specializează în acest profil, dar ridică unele semne de întrebare despre viitor.

Un chirurg ajunge să opereze individual la 40 de ani

Într-un interviu acordat „Ziarului de Iaşi” pe subiectul operaţiilor ratate şi a riscurilor acestora, chirurgul Eugen Târcoveanu a atins şi subiectul condiţiei chirurgului de astăzi din România. Acesta a explicat că tipologia pacienţilor s-a modificat fundamental în ultimii 50 de ani. Atunci, vârsta medie a bolnavilor operaţi era de 45 de ani, astăzi este de 75, cu multiple co-morbidităţi, în special remarcându-se creşterea bolilor cardiovasculare.

Mai mult, există acum un interes mai mare în activitatea chirurgilor, care răspund public, adesea, atunci când fac o greşeală, iar presiunea poate fi ridicată pentru un tânăr aflat la început de drum. Iar drumul în sine spre a deveni chirurg este unul deosebit de complicat, mult mai complicat decât în cazul altor specializări medicale care sunt mai lipsite de riscuri şi cu un program mai degajat. „Un tânăr ambiţios care trece cu bine admiterea la medicină, sutele de examene care nu ratează nimic ajunge să practice chirurgia independent cel mai devreme la 32 ani, câteodată la 40 ani, cu eforturi imense. Şi ce îl aşteaptă? Program de lucru prelungit fără sărbători, fără concedii lungi, gărzi epuizante, disponibilitate permanentă şi o mare responsabilitate. Din acest motiv chirurgia, care era regina medicinei, a ajuns să nu mai fie în topul preferinţelor tinerilor”, a explicat Eugen Târcoveanu. Acesta citează studii care arată că numărul medicilor din SUA scade, în timp ce populaţia este în creştere. În 2020 era un deficit de 86.000 de medici, în general, în SUA, iar în 2005 deficitul de chirurgi era de 1.300.

Rămân locuri neocupate la rezidenţiat, la chirurgie

Prof.dr. Viorel Scripcariu, rectorul UMF Iaşi, prezent în studioul ZDI TV, a precizat că remarcă şi el o scădere a interesului faţă de chirurgie. Rectorul a precizat că în perioada în care acesta a fost student era o luptă şi interes maximum pentru chirurgie în rândul tuturor candidaţilor, fiind aleşi doar cei mai buni. În zilele de astăzi, creşterea salariilor în mod uniform, existenţa unor categorii profesionale în medicină care nu implică aceleaşi riscuri pe care le implică chirurgia, fie ea generală sau cu o anumită specializare, face ca mulţi rezidenţi să aleagă să se specializeze în alte direcţii. Lipsa aceasta de interes se remarcă şi dacă observăm cifrele din ultimii ani de la rezidenţiat de la Iaşi. Chiar dacă sunt cam 5.000 de candidaţi pe 2.000 de locuri, la Chirurgie se solicită în jur de 30 de posturi şi se ocupă 25 sau 28.

Prof.dr. Luminiţa Smaranda Iancu, prorector al UMF responsabil cu studiile postuniversitare şi formarea profesională continuă, spune însă că nu suntem într-o situaţie în care trebuie, încă, să ne îngrijorăm. Aceasta a explicat pentru „Ziarul de Iaşi” că numărul de 30 de locuri pentru chirurgie este unul ridicat, argumentat şi de faptul că rezidenţiatul se desfăşoară în mai multe centre şi sunt mai mulţi coordonatori, Iaşul fiind un important centru universitar. „Dacă am cere 20 s-ar ocupa toate şi poate nu ar exista o astfel de discuţie. De şase ani, când are loc alegerea posturilor, am văzut însă în sală că primii care aleg pe ţară iau cardiologie, neurologie şi la urmă sunt cei care aleg neurochirurgie, chirurgie, medicină de urgenţă. Asta mă îngrijorează pe mine, că la aceste specialităţi foarte importante ajung an de ani cei care au printre cele mai mici punctaje la rezidenţiat: iar aceştia nu sunt chiar cei mai buni. Pe de altă parte, nu întotdeauna un rezident cu un punctaj mic este cel mai slab: am avut foşti studenţi slabi la microbiologie care au ajuns ortopezi foarte buni”, a explicat prof.dr. Luminiţa Smaranda Iancu.

„Am copii foarte buni care au renunţat după două săptămâni la chirurgie”

Prorectorul, care coordonează şi activitatea rezidenţilor în relaţie cu universitatea, crede că tinerii aleg în ziua de astăzi fie alte domenii medicale, fie specialităţi chirurgicale mult mai specializate: ORL, oftalmologie, ortopedie etc. La „chirurgie mare” ştiu toţi că este greu şi că trebuie să ştie „anatomie cum ştia Grigore T. Popa”. Şi percepţia generală a oamenilor faţă de chirurgi s-a modificat, explică prof.dr. Luminiţa Smaranda Iancu: înainte chirurgii erau fruntea şi erau foarte buni, dar lumea s-a mai schimbat un pic. „Nu mai sunt astăzi oameni care să muncească 18 ore pe zi cu salariul minim pe economie: în general lumea vrea să muncească cât mai puţin şi să fie plătiţi cât mai bine; nu cred că trebuie să îi judecăm. Dar de aceea poate e mai complicat de ales chirurgie. În fiecare zi ajungi să operezi 4-5 oameni, trebuie să fii puternic fizic, psihic, să ştii carte şi anatomie, să ai mână bună. Am copii foarte buni care mi-au spus, după două săptămâni de chirurgie, că nu pot să facă aşa ceva deşi toată viaţa şi-au dorit să fie chirurgi”, a mai precizat prof.dr. Luminiţa Smaranda Iancu. Momentan, în sistemul medical din România, deficitul este în alte domenii, explică specialistul. Pandemia ne-a arătat că există o nevoie mare de specialişti la ATI, dar mai ales pe epidemiologie şi sănătate publică, DSP-urile având nevoie de profesionişti şi de personal „ca de aer”.

Neurochirurgul Bogdan Iliescu crede că problema ţine şi de generaţii

Neurochirurgul Bogdan Iliescu, medic primar la Spitalul de Neurochirurgie din Iaşi, spune că a fost la rândul său un pasionat de chirurgie încă devreme în studenţia sa la medicină şi îi este greu să înţeleagă generaţiile de studenţi de astăzi, care par mai degrabă că vor să se ferească de ea. Una dintre explicaţii, spune Bogdan Iliescu, este că generaţia sa a fost una dintre ultimele care au învăţat foarte devreme că „lucrurile care merită se fac cu efort şi cu sacrificii”. „Asta este o noţiune care nu doar că nu e întipărită în minţile tinere de astăzi, dar le şi displace într-o măsură semnificativă. Chirurgia este o specializare care, ca să ai rezultate şi să poţi spune că o faci bine, îţi solicită timpul şi energia.

Tinerii de astăzi sunt ceva mai pragmatici şi dacă există un drum mai uşor îl vor alege cu predilecţie”, a explicat neurochirurgul. El spune că, deşi specializarea chirurgiei în general este, într-adevăr, una complexă şi dificilă, progresul tehnologic din ultimii 20 de ani a făcut-o mult mai sigură şi mai puţin stresantă. Crede că mai degrabă s-a schimbat ceva la felul în care se raportează studentul medicinist la ideea de a deveni chirurg, decât la conştientizarea dificultăţii profesiei sau a specializării. Cât despre rezidenţii cu note mici care se îndreaptă către neurochirurgie, spune că în toate generaţiile au fost tineri care asimilează informaţii şi devin doctori foarte buni, iar rezidenţiatul nu e mereu cel mai bun reper, conform medicului, de a măsura capacitatea de „raţionament medical a tinerilor doctori” sau a tuturor abilităţilor care definesc „un doctor şi un chirurg bun”. „Rezidenţiatul în neurochirurgie este mai lung, este o specialitate mică, chiar dacă în curs de dezvoltare şi de extindere, locurile în spitale pentru tinerii specialişti sunt încă o problemă spinoasă. Şi nici nu începem să vorbim despre dificultatea specialităţii în sine, atât tehnică, cât şi medico-legală. Toate astea o fac o specialitate pe care o aleg cei pasionaţi sau cei care vor să facă chirurgie şi care nu au «prins» specialitatea pe care şi-o doreau mai mult. Însă atitudinea generaţiei este într-adevăr o problema mult mai serioasă. Neurochirurgia, poate mai mult ca alte specialităţi chirurgicale, nu se poate face la program şi doar după o programă”, a conchis Bogdan Iliescu.