Surprinzătorii verzi

Primul ecologist german care m-a făcut să ridic sprâncenele a fost Anton Hofreiter. De săptămâni deja, el a cerut guvernului Scholz să livreze arme grele Ucrainei! În 23 aprilie, Justus Bender i-a luat un interviu pentru Frankfurter Allgemeine Zeitung, apărut sub titlul „Scholz se aseamănă foarte mult cu Merkel, asta-i problema”, titlul fiind un citat din Hofreiter. „Domnule Hofreiter”, îl întreabă jurnalistul, printre altele, „dvs vreţi ca Germania să livreze Ucrainei arme grele. Cancelarul zice că asta n-ar avea sens, ucrainenii n-ar putea să le folosească. Vă convinge asta?”

Iată răspunsul parlamentarului german (preşedintele Comisiei pentru Europa din Bundestag): „Am fost eu însumi în Ucraina şi am întrebat ce cred despre argumentul acesta. Ei sunt, desigur, conştienţi că soldaţii lor trebuie instruiţi mai întâi. Şi de aceea ne roagă să livrăm armele acum.”

Ei bine, joi, după îndelungi tergiversări, chiar în Bundestag s-a decis cu o majoritate absolută de voturi (77%) ca Germania să livreze arme grele Ucrainei.

Apropo de cifre: Infratest-Dimap a făcut un sondaj pentru ARD, postul public nr.1, din care reiese, printre altele, că 54% dintre alegătorii verzilor se declară pentru „o linie dură”, iar 67% sunt pentru livrarea de arme grele (media: 45 pentru, 45 împotrivă)!

(În paranteză fie spus, cursul ezitant al lui Scholz vizavi de războiul din Ucraina l-a costat 12%, popularitatea sa scăzând faţă de începutul lui aprilie de la 51% germani mulţumiţi de munca lui, la 39%, 57% nefiind mulţumiţi de guvernarea sa, iar doar 33% considerând bună politica sa faţă de Ucraina…)

Dar de ce este asta realmente surprinzător faptul că verzii se implică neaşteptat de „belicoşi” pro-Ucraina? Păi, gândiţi-vă, ecologiştii germani sunt pacifişti prin definiţie. Partidul a fost înfiinţat în 1979 (în RFG, desigur), iar încă din anii 1980, când a început să conteze, ecologiştii erau printre primii la demonstraţiile pentru pace, împotriva cursei înarmărilor etc., totul sub sloganul „Frieden schaffen ohne Waffen” – „Să făurim pacea fără arme”!

Acum, de când Hofreiter, apoi chiar şi Annalena Baerbock (ministra de Externe) şi Robert Habeck (vicecancelar şi ministrul Economiei) sunt clar pentru un ajutor mai susţinut al Ucrainei, deci inclusiv pentru livrarea de arme grele, într-un alt interviu, dat de proaspăta (de trei luni) preşedintă a Verzilor Ricarda Lang cotidianului Die Welt (28.04.22), reporterul a şi parafrazat sloganul, întrebând-o: „Frieden schaffen mit schweren Waffen?” (Să făurim pace cu arme grele?). Răspunsul: „Un partid al păcii trebuie să apere ordinea internaţională a păcii, când aceasta este atacată. Un partid al drepturilor omului trebuie să ia partea acelora care sunt victimele unei agresiuni războinice imperialiste.”

Apropo de sloganuri: Social-democraţii germani actuali par şi-n ziua de azi tributari politicii vizavi de Europa de Est iniţiată încă de pe vremea lui Egon Bahr şi Willy Brandt, pe când toate ţările din est se aflau după Cortina de Fier, în lagărul socialist, sub sloganul Wandel durch Handel – Schimbare prin comerţ. În principiu, un principiu bun, nimic de zis. De altfel, chiar şi cele patru guverne Merkel au acţionat cam după acelaşi principiu. Atâta doar că Germania a ratat să întrevadă miezul imperialist al Federaţiei Ruse sub Putin, neluând cu obstinaţie în considerare avertismentele venite dinspre ţările din Europa de Est, cele vecine cu Rusia (Polonia, ţările baltice, Ucraina etc.) şi păţite (precum România, printre altele). Că veni vorba: se cam întreabă comentatorii germani (şi nu numai): oare când va ieşi Angela Merkel să se poziţioneze vizavi de războiul din Ucraina? Căci cu excepţia susţinerii, printr-o purtătoare de cuvânt, că n-a greşit când s-a opus primirii Georgiei şi a Ucrainei în NATO la summitul din 2008 de la Bucureşti, Merkel a tăcut asurzitor.

Michael Astner este poet, traducător şi publicist

Publicitate și alte recomandări video