Tehnologia şi hoţia

sâmbătă, 02 martie 2024, 02:50
4 MIN
 Tehnologia şi hoţia

Pe lângă fapul că sistemele VAR sunt la început de drum şi disponibile la progres, ai noştri manageri de la FRF şi-au furat căciulile preferând softuri ieftine şi proaste.

Ceea ce părea o utopie cu mai puţin de două decenii în urmă este acum o realitate: introducerea tehnologiei video în arbitrajul jocului de fotbal. Un proces de-abia la început de drum, care, inevitabil, dă rateuri şi în ţările cu fotbal avansat, acolo unde nu s-a zgâriat brânza şi s-au implementat variantele „ultimul răcnet”. Şi totuşi, sunt discuţii, parcă fără sfârşit, acreditându-se idei creţe, inclusiv că dracul şi-a vârât coada în confreria fluieraşilor de pretutindeni. Arbitrii sunt obişnuiţi de ani şi ani să fie contestaţi şi căliţi în această problemă, aşa încât te întrebi la ce mai trebuia VAR-ul ăsta (piei, Satană!) să încurce ghemele. Mai ales la noi, unde onor FRF s-a scremut câţiva ani pentru a achiziţiona cea mai ieftină variantă de asistenţă video (când e vorba de interesul particular în patria Mioriţei se găsesc bani şi în piatră seacă). La noi, mania persecuţiei este situată la nivelul de maladie naţională.

Era o utopie cu puţini ani în urmă, fiindcă cel mai îndrăgit sport de pe mapamond, fotbalul, a rămas codaş în această privinţă. La baschet, rugby, handbal verificări video se fac de mult, iar ceea ce se preconizează în laboratoarele IFAB, accesul public la dialogul dintre arbitri de pe teren şi cabină, este un fapt deja rodat în sportul cu balonul oval. Mai spunem şi despre tenis? După senzorii de fileu, a apărut sistemul HawkEye, cu aplicabilitate limitată, iar pasul următor, arbitrajul de linii în întregime electronic este în curs de răspândire universală. În paranteză fie spus, Românica noastră cea fudulă a primit bobârnace la Transylvania Open, fiindcă nu avem la ditamai turneul WTA 250, „ochiul de şoim”.

La fotbal avem în România sistemul acesta second hand, în care liniile de ofsaid sunt trasate manual ca în ora de desen tehnic. De aici apar cele mai multe discordii. Arbitrajul cu sprijinul VAR nu este tehnologic în întregime, iar greşelile apar NUMAI din partea umană a fenomenului. Ori dacă şi tehnologia din România este de doi lei, cum mai pot fi ajutaţi arbitrii să nu greşească? Ajungem iar la „hoţii, hoţii”, un şlagăr la modă de mulţi ani la noi. Dacă VAR a fost conceput ca fiind o cale de consultare pentru arbitri, acum se pare că decizia luată la monitoarele din cabină trebuie respectată cu sfinţenie, deşi arbitrii care apelează prea des la VAR sunt luaţi la ochi pe la evaluări. Trecând repede peste necesitatea unei tehnologii de linia porţii, remarcăm că la fazele controversate de acest gen, orice ar decide arbitrul este cu bucluc („să dai sau să nu dai” este o falsă dilemă). Trecem şi mai repede peste o altă idee ciudată, extinderea sistemului la mai multe faze, ceea ce ar conduce la meciuri durând o zi întreagă, ca pe vremea răposatului calcio din Florenţa.

Se pare că VAR, în varianta actuală, nu prea mai e un ajutor pentru arbitri şi dintr-un alt motiv. Aceiaşi oameni apar alternativ pe teren şi în cabinele VAR, ceea ce poate îndemna la mult discutata (dar deloc demonstrabila) corupţie. Azi arbitrează Pişti, cu Sobi la cabină, apoi vine vremea ca Sobi să îl „văruiască” pe Pişti. Ar fi de dorit un corp special al arbitrilor VAR, din cei retraşi din activitatea de pe teren, un fel de sfat al bătrânilor, dar aplicarea pare îndoielnică şi nu numai sub aspect economic. E şi greu de suportat pentru o castă, arbitrii prin tradiţie se consideră semizei, pe teren şi în incinte.

Ce-i de făcut? La deja faimosul caz Papp-Ispas, operatorii VAR sunt vinovaţi prin non-intervenţie. Unii îi acuză de corupţie, că au arbitrat anti Poli cu tendinţă, dar (după cum s-a menţionat într-un articol recent din ZdI), aceeaşi operatori au anulat corect şi un gol al gazdelor de la Craiova, pentru un henţ destul de greu vizibil la o primă ochire. Pare-se că n-au fost „hoţii, hoţii”, ci doar „proştii, proştii”!

Soluţia este doar în tehnologie, care înaintează cu paşi gigantici. Poate că dacă acum FRF ar achiziţiona un sistem mai performant ar fi tardiv, din cauza uzurii morale. Dar dacă se doreşte a se elimina marile probleme generate de arbitraje, trebuie ţinut pasul cu evoluţia. Altfel, minunatele slogane nu vor dispărea din acustica stadioanelor.

Comentarii