Traficul de armament face parte din prezent

* A fost summit NATO, unde s-a discutat despre, logic, cheltuieli militare şi înarmare, iar un domn din Ilfov a găsit un obuz şi a încercat să-l vândă pe OLX (4000 de euro, negociabil). Deşi toată lumea vrea pace (noi, românii, am dorit dintotdeauna să fim lăsaţi în pace), din armament se câştigă mai bine ca din droguri (inclusiv băutură şi ţigări), sex sau medicamente. Am vrut să aflăm dacă există şi pe la noi traficanţi de armament şi, dacă da, cum se descurcă ei; am stat de vorbă chiar cu unul dintre cei implicaţi, puşcaşul marin… cum vă numiţi?

– Bună ziua! Mă numesc, de la botez, Marin Puşcaşu, aşa sunt în buletin.

– Aha! Am înţeles că vă ocupaţi cu traficul ilegal de armament, aşa-i?

– Ce înseamnă ilegal, la urma urmei? Duduia de la non-stop comite ilegalităţi zilnic, eu o tot văd cum vinde ţigări la bucată şi băutură minorilor, pe ascuns. Copilul bea, se îmbată, face scandal, lipseşte de la şcoală; asta e mai rău decât să vinzi bombe.

– Chiar bombe vindeţi? Le luaţi din fostele ţări sovietice şi le vindeţi teroriştilor?

– Le iau de la cumnaţii mei, de la ţară, că dezgroapă în fiecare săptămână câteva, şi le vând la conlocuitori, care le încarcă în căruţe şi le dau mai departe, la fier vechi. Sau mai fac din ele ibrice, căzănele de rachiu, nicovale de bătut coasa ori pocnitori.

– Ce fel de pocnitori?

– De unică folosinţă, că unele mai şi pocnesc…

– Cum aţi început să comercializaţi armament, de unde ideea?

– La noi în sat veneau mulţi dăunători, ulii, popândăi, dihori, ciori, şi am meşterit nişte praştii; toţi sătenii au venit să cumpere, ziceau că trag precis şi că soacrele lor nici nu vedeau de unde vine, numai simţeau arsura la fund. După aia am construit tunuri cu carbid, tot pentru dăunători; au cumpărat şi cei de la judeţ, pentru sărbătorile oraşului, că ieşeau mai ieftine decât artificiile. La un moment dat am avut chiar şi un avion…

– Un avion de luptă?

– Bucăţi. A căzut unul pe o tarla, pilotul s-a catapultat, iar localnicii au sărit să ajute la strâns resturile. Harnici, că după o oră nu mai găseai nici măcar şuruburi.

– L-aţi reparat şi l-aţi vândut mai departe, la forţe străine ostile, nu?

– Am reparat cu el acoperişul, coteţul, portiţa din spate, am pus tablă şi la latrină, iar în rezervoarele suplimentare ţinem alb de regiune superior. Cam miroase a kerosen, dar e mai bine aşa, că nu se mai simte sulful…

– Văd cum unul dintre colegii dumneavoastră iese dintr-o încăpere purtând mască de gaze: ce ţineţi acolo? Arme de nimicire în masă, substanţe toxice de luptă?

– Nu, dom'le, acolo avem closetul, care este înfundat de două zile!