Trei ani de procese cu Casa după tratamentul banal al unei studente din Iaşi în Germania. La mijloc, 701 lei

După finalizarea studiilor liceale, Iulia L. plecase în străinătate, continuându-şi acolo studiile. În 2009, a fost admisă ca studentă în cadrul Institutului Naţional de Ştiinţe Aplicate din Lyon. În 2013, devenise masterand la Universitatea Tehnică din Berlin. Odată la şase luni, trimitea CJAS certificatul de înmatriculare la studii în semestrul respectiv, pentru a-şi reînnoi cardul de sănătate.

Aici se afla, atunci când în aprilie-mai 2015 a avut nevoie de asistenţă medicală. Conform legii române, tinerii sub 26 de ani beneficiază de asigurare medicală gratuită, câtă vreme sunt înscrişi într-o unitate de învăţământ, aşa că nu şi-a făcut griji. În iulie 2015 însă, CJAS i-a respins cererea de reînnoire a cardului de sănătate, menţionându-se că legislaţia în domeniu se modificase. Fata îşi avea reşedinţa în Germania, deci trebuia să se asigure acolo.

Timpul a trecut, iar în noiembrie 2020, Iulia L. s-a trezit dată în judecată de CJAS. În plângerea sa, instituţia afirma că în iulie-septembrie 2015, fata beneficiase de servicii medicale în Germania, iar CJAS fusese nevoită să le deconteze, deşi tânăra nu mai avea calitatea de asigurat în România. În sprijinul pretenţiilor sale, CJAS a depus la dosar un teanc de acte în limba germană, la care judecătorii s-au uitat fără să le poată înţelege. Conform legii, actele în altă limbă trebuie traduse obligatoriu de către cel care le propune ca probă. În lipsa traducerii, judecătorii au dat actele deoparte şi nu le-au luat în considerare. La dosar nu s-a regăsit nici măcar decizia emisă de CJAS prin care se imputaseră Iuliei L. cei 701,62 lei. Nu au fost prezentate nici argumentele pentru care CJAS considera că tânăra nu îndeplinise toate condiţiile pentru a beneficia de cardul european.

„CJAS nu a dovedit ce condiţii în baza cărora s-a eliberat cardul pe toată perioada de valabilitate a acestuia nu a îndeplinit pârâta şi nici nu a dovedit ce servicii medicale a beneficiat pârâta în Germania. Deşi reclamanta a imputat pârâtei suma de 701,62 lei cu titlu de contravaloare servicii medicale acordate în Germania, nu a adus nicio probă privitoare la modalitatea de calcul a acestei sume”, au conchis magistraţii Judecătoriei, constatând că practic la dosar nu exista mai nimic. Acţiunea CJAS a fost respinsă.

Apelul înaintat de CJAS a fost judecat de Tribunal. Aici, reprezentanţii CJAS au adus mai multe argumente pentru a-şi justifica pretenţiile, dar tot fără a lămuri situaţia. Dimpotrivă. Ei au susţinut că fata primise un card european în perioada în care era studentă în România. Odată cu plecarea în străinătate, ea îşi pierduse calitatea de asigurat în România. Ar fi trebuit să încheie o asigurare în Germania, chiar dacă, formal, cardul era încă în perioada de valabilitate sau să suporte contravaloarea serviciilor medicale din buzunarul propriu. În întâmpinarea sa, Iulia L. a arătat că nu fusese niciodată studentă în România, plecând în străinătate imediat după terminarea liceului. Apoi, ea nu fusese tratată în Germania în perioada iulie-septembrie, ci cu trei luni mai devreme.

„Tribunalul reţine că, potrivit formularelor E125, serviciile medicale au fost acordate în alte perioade decât cele menţionate în cererea de chemare în judecată, respectiv în perioadele 01.04.2015-08.05.2015 şi 10.04.2015-08.05.2015. În cele două formulare E 125 este făcută menţiunea datei expirării cardului de sănătate ca fiind 27.07.2015. Prin urmare, tribunalul constată că serviciile medicale indicate în formularele E125 au fost acordate în perioada de valabilitate a cardului european de sănătate”, au remarcat magistraţii. Reprezentanţii CJAS afirmaseră că asigurarea Iuliei L. expirase la sfârşitul lui martie 2015, fără însă a aduce vreo probă în acest sens. De asemenea, CJAS a depus la dosar un ordin de plată din octombrie 2017 pentru suma de 1,9 milioane lei, reprezentând decontări de servicii medicale acordate în Germania, fără a arăta ce legătură avea acesta cu serviciile de care beneficiase Iulia L. în 2015. Şi magistraţii Tribunalului au ajuns la concluzia că CJAS nu a dovedit nimic din pretenţiile sale şi au respins apelul. Reprezentanţii CJAS mai au şansa recursului pentru a demonstra că Iulia L. trebuie să plătească cei 700 de lei. Dosarul a intrat luni pe rolul Curţii de Apel, nefiind încă stabilit primul termen de judecată