Trişorii

Pe cuvântul lor de onoare, liberalii şi pesediştii s-au înţeles ca, în mai 2023, generalul Ciucă (PNL) să predea guvernul României în mâinile PSD. Socot că, pentru a respecta tradiţia abia instituită, pesediştii vor propune la cârma cabinetului un preaînalt popă, ştiindu-se că armata şi biserica sunt instituţiile în care românii declară că au cea mai multă încredere.

Ce uită membrii de partid este faptul că taman clasa politică se află la coada clasamentului la capitolul încredere. Neonorarea angajamentelor luate în mod solemn reprezintă doar unul dintre nenumăratele păcate ce se pot imputa politicienilor. Aşadar, mi-e greu să cred că, până în mai 2023, nu se va întâmpla chiar nimic care să pună în primejdie frumoasa camaraderie dintre PNL şi PSD.

Fără a le aşeza în ordinea importanţei, iată câteva dintre riscurile ce pândesc alianţa de la guvernare. Convulsiile din PNL constituie primul pericol fiindcă pot rupe rapid partidul în mai multe bucăţi, formaţiunea liberală oficială devenind tot mai irelevantă şi – implicit – din ce în ce mai lesne de manevrat de către PSD. Când aleşii galbeni din ţară vor simţi că îmbrăţişarea pesediştilor a ajuns de nesuportat, vor fi obligaţi (în condiţiile în care vor fi refuzat trădarea) să aleagă între a muri cu şarpele de gât şi a zvârli reptila cât colo.    

Al doilea pericol porneşte de la modul în care actualul cabinet va găsi cele mai eficace soluţii la crizele complicate de azi şi mai ales de mâine. Pe lângă criza sanitară, agravată de tulpina omicron, bate la uşă recesiunea economică, iar la orizont se întrevede inclusiv o mare încleştare militară. Cât de pregătită este România pentru o astfel de situaţie? E suficient să ne amintim de victoriile politice zdrobitoare ale strategului Vasile Dîncu, pentru a înţelege că, în caz de forţă majoră, primii care vor da bir cu fugiţii vor fi pesediştii.   

Al treilea pericol e chiar PSD, ce a trecut deja la acapararea pârghiilor esenţiale ale statului. Reintroducerea în jocul politic a unor condamnaţi, amici ai interlopilor ori chiar a unor infractori sadea dezvăluie că pesediştii nu au de gând să piardă timp cu aparenţele. Furăciunile trebuie să se producă rapid, masiv, cu deplina complicitate a liberalilor şi a organelor de control. Oricum, DNA a ajuns o ruşine naţională. Dar ce vor zice europenii când vor vedea cum dispar banii lor în buzunarele clanurilor politice de la noi, fără niciun rezultat notabil pe teren? 

Tocmai de aceea merită urmărit cu maximă atenţie efortul alianţei PNL-PSD de a schimba Constituţia – un alt pericol, al patrulea, cu care se va confrunta puterea de azi. Orice intenţie a guvernanţilor de a păstra toate privilegiile clasei conducătoare, eventual chiar de a include altele, în dauna reformelor şi a unei justiţii independente şi sănătoase, accesibile omului de rând, ar putea avea efecte dintre cele mai dramatice. Lui Dragnea cam de aici i s-a tras.  

Şi pentru că tot a venit vorba de politicieni netrebnici, văd în comandantul suprem al alianţei, Klaus Iohannis, al cincilea pericol la adresa guvernării. Aroganţa, lenea, indiferenţa, dar mai ales trădarea intereselor propriilor alegători l-au transformat dintr-o speranţă într-unul dintre cei mai urâţi conducători ai românilor.

Când Iohannis va realiza că a pierdut definitiv partida s-ar putea să-i vină ideea să măsluiască din nou cărţile!