Un dosar sensibil: Mircea Eliade – Radu Gyr (V)

5.¹

Mircea Eliade către Radu Gyr

8 ian[uarie] 1969

Dragă prietene,

Întîi şi întîi, An Nou fericit, ţie şi soţiei, şi nouă tuturor!

Multe mulţămiri pentru cele patru poezii pe care mi le-ai dedicat. Abia aştept volumul ca să citesc şi resul producţiei (oribil cuvînt!) tale recente.

Îţi trimit, prin poşta aeriană, Pe strada Mîntuleasa. Dacă n-o primeşti pînă într-o lună, scrie-mi ca să încerc să ţi-o trimit prin Paris. Volumele II şi III din Amintiri sînt scrise, dar n-am publicat decît capitole şi fragmente, prin diferite reviste. Fiind vorba despre tinereţea unui scriitor, şi eu scriindu-mi autobiografia ca [pe] o operă postumă, adică, foarte sincer – sînt o sumă de întîlniri, ˝amoruri˝ şi aventuri galante care nu pot fi încă publicate integral.

Ca noutăţi: în februarie, îmi apare o carte la Univ[ersity] of Chicago Press, The Quest (ediţie franceză, la Gallimard, la toamnă). Tot în feb[ruarie] şi tot la Univ[ersity] of Chicago Press, apare Myth and Symbols: Studies in Honour of Mircea Eliade – un enorm Festschrift de 660 pagini. Colaborează cei mai importanţi istorici ai religiilor şi orientalişti, dar şi filozofi (Paul Ricœur) şi scriitori (E[rnst] Jünger, Cioran etc.). Voi trimite cărţile la Biblioteca Academiei. De la 1 feb[ruarie] la 15 martie, voi fi în California (Santa Barbara), iar în aprilie, pentru două-trei săptămîni, în Argentina².

Sincere omagii soţiei tale şi o prietenească strîngere de mînă ţie, al tău

Mircea Eliade

6.³

Radu Gyr către Mircea Eliade

Bucureşti, 11 martie 1969

Iubite prietene,

Abia sculat din pat şi convalescent încă după o congestie pulmonară, conjugată cu crize de colibaciloză renală, îmi grăbesc, totuşi, condeiul, pentru ca scrisoarea mea să-ţi poată parveni la întoarcerea din California.

În România a fost o iarnă lungă şi aspră, amintitoare iernilor din zilele copilăriei noastre. Soarele e încă foarte sfios, iar eu nu voi ieşi din casă mai înainte de-o săptămînă, cînd mă voi simţi deplin restabilit.

Am redactat, la ziarul unde colaborez, o notă despre noile tale opere aflate în curs de apariţie sau migălite pe şantierul de creaţie. Din nefericire, dragă Mircea, n-am primit, nici pînă acum, Pe strada Mîntuleasa, carte pe care o aşteptam cu atîta nerăbdare. Apelez la amabilitatea şi te rog să mi-o retrimiţi, de data asta aerian⁴ via Paris, şi, dacă se poate, recomandat. Sper ca, în acest mod, să ajungă la mine. Primul volum din Amintiri, trimis de tine anul trecut, mi-a sosit destul de repede. Nu ştiu ce se va fi întîmplat cu Mîntuleasa…

În ţară a apărut o superbă ediţie Ch. Baudelaire, întocmită de Geo Dumitrecu şi întrunind în somptuozitatea ei, un imens număr de traduceri româneşti, unele onorate de semnături ilustre… Mă găsesc şi eu printre traducători (bineînţeles, nu printre cei iluştri!).

Mai puţin noroc am avut cu o “antologie a poeziei române moderne”, alcătuită de tînărul critic N. Manolescu⁵. Obiectiv vorbind, zisa antologie a fost, de la început, greşit concepută, atît ca poziţii estetice, cît şi ca criterii de selecţionare a poeţilor şi a materialului inclus. Nu se poate ca, într-o antologie a liricii noastre moderne, să lipsească un D. Anghel, un Ştefan Petică, un Iuliu Cezar Săvescu, un Mihail Săulescu, un Mihai Codreanu, un G. Topîrceanu sau o Alice Călugăru şi o Elena Farago, iar, dintre generaţiile următoare, o serie de nume consacrate. În ce mă priveşte, pe lîngă faptul de a fi figurat în “antologie” cu extrase periferice şi nereprezentative, – m-am văzut şi ţinta atacurilor unor critici “militanţi sau angajaţi” (cum le place să se intituleze), care, stigmatizîndu-mă încă o dată pentru trecutul meu, l-au învinuit pe autorul antologiei de a mă fi preferat, alături de alţi cîţiva poeţi “maudits”, unor nume strict contemporane şi bine văzute…

Ciudat însă, iubite prietene, condeiul meu nu s-a simţit cutremurat deloc şi continuă să alerge pe hîrtie umplînd coli întregi. Mi-ai scris că, în aprilie pleci în Argentina. Vei ţine conferinţe, cursuri sau vei participa la congrese de specialitate? Aş îndrăzni prea mult dacă te-aş ruga să-mi trimiţi un exemplar din “The Ghost” [sic!] ediţia franceză⁶. Poate că, în virtutea vechii noastre amiciţii, îmi vei ierta exageratele cereri.

Aştept să primesc, oficial şi în curînd, un număr din “Calendarul – almanah”⁷ al episcopiei ortodoxe române din S.U.A., în care, după informaţiile mele, colaborezi, ca şi mine şi alte pene din patrie.

Îţi doresc sărbători fericite şi o bună călătorie în Argentina, unde vei petrece, probabil, Paştele.

Omagiile mele respectuoase Doamnei Eliade, iar ţie o caldă îmbrăţişare de foarte departe,

Radu Gyr – Demetrescu

Str. Nikos Beloiannis 1, apt. 15, Bucureşti S.I.

¹ Publicată prima dată de Ilie Rad în Excelsior, an VI, 1997, nr. 10, p. 67. Reprodusă aici după Mircea Eliade, Europa, Asia America…, Corespondenţă A-H, ediţie îngrijită de Mircea Handoca, Humanitas, 1999, pp.360-361

² La invitaţia unui prieten legionar, Dumitru Găzdaru, (editorul publicaţiei “Pămîntul strămoşesc” aparţinând unui grup “codrenist” care i se opunea lui Horia Sima), pentru a ţine o serie de conferinţe (lectures) la Universidad de la Plata, Buenos Aires, cf. Mac Linscott-Ricketts, op.cit., p. 96

³ Originalul la MEP, SC, Regenstein Library

⁴ lecţiune incertă

⁵ Nicolae Manolescu va evoca, în “România literară” nr. 5 din 1997 întregul scandal stârnit de respectivul volum care a fost apoi retras de pe piaţa, acceptând, retrospectiv, obiecţiile asupra valorii selecţiilor.

⁶ E vorba de fapt de The Quest. History and Meaning in Religion, Univ. of Chicago Press, 1969 (ediţia franceză: La Nostalgie des origines, Gallimard, 1971)

⁷ E vorba de publicaţia “Credinţa” scoasă la Detroit de Bartolomeu Anania

Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Naţionale, Filiala Iaşi şi scriitor

Publicitate și alte recomandări video