Un ieşean s-a luptat în instanţă să obţină compensaţii de pe urma deportării tatălui său. AJPIS îl refuzase: a fost un lagăr NKVD

V.B. se născuse în Basarabia, pe când această provincie făcea parte din România Mare. Locuise în satul Căpreşti din actualul raion Floreşti până în martie 1943, când fusese mobilizat în armata română aflată în retragere. A fost unul dintre cei aproximativ 130.000 de soldaţi români căzuţi în prizonieratul sovietic imediat după 23 august 1944. V.B. fusese dat dispărut în luptă pe 20 august şi capturat de sovietici pe 24 august, în apropiere de Bacău.

Internat întâi într-un lagăr de concentrare militar, a fost transferat ulterior într-un lagăr de control şi filtrare al NKVD. A rămas internat în lagăr până în noiembrie 1945, pentru participarea la războiul antisovietic. Fusese şters din controalele armatei române în ianuarie 1945. Liberat, şi-a continuat viaţa în fosta RSS Moldovenească până la moartea survenită în 1986. Fusese reabilitat post-mortem de procuratura moldoveană în 2021. Ulterior, fiul său, G.B., se adresase AJPIS pentru a beneficia de drepturile conferite de Decretul-lege 118/1990.

Decretul a fost emis pentru a permite acordarea de compensaţii persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată în România cu începere de la 6 martie 1945, data instaurării guvernului Petru Groza. Ulterior, prevederile sale au fost extinse şi la persoanele deportate în străinătate după 23 august 1944 sau căzute în prizonierat sovietic după această dată. Solicitarea lui G.B. a fost însă respinsă de AJPIS, cu o motivaţie cel puţin ciudată. „Faptul că tatăl reclamantului a fost persecutat politic de către autorităţile altui stat comunist, în speţă de cele din fosta URSS, nu creează premisele încadrării în prevederile Decretului-lege nr. 118/1990. Chiar dacă la art. 1 alin. (2) lit. a) din acest act normativ este prevăzută măsura deportării în străinătate după 23 august 1944, pentru a se putea încadra în prevederile Decretului-lege nr. 118/1990 trebuia ca această măsura de persecuţie politică să fi fost dispusă de către autorităţile statului comunist român instalate după data de 6 martie 1945”, după cum aveau să reţină ulterior judecătorii.

Concret, pentru ca fiul lui V.B. să beneficieze de indemnizaţie, ar fi trebuit ca tatăl său, prizonier la sovietici din 24 august 1944 să fi fost trimis în lagăr de guvernul comunist român, după 6 martie 1945. Funcţionarii AJPIS citiseră doar titlul Decretului şi litera a) din al doilea aliniat al primului articol, fără să ajungă la litera b), care include clar printre beneficiari persoana care „a fost constituită prizonier de către partea sovietică după data de 23 august 1944 ori, fiind constituită ca atare, înainte de această dată, a fost reţinută în captivitate după încheierea armistiţiului”. În plus, G.B. n-ar fi dovedit că tatăl său fusese persecutat, deşi certificatul de reabilitare emis în Republica Moldova în 2021 tocmai asta menţiona.

Magistraţii Tribunalului au prezentat în sentinţa adoptată un scurt curs de istorie, arătând că deciziile statului român fuseseră cele care determinaseră căderea în captivitate a 130.000 de soldaţi şi menţinerea lor în captivitate ulterior. Prin urmare, se putea pune problema angajării unei răspunderi a statului. „Faptul că autorităţile statului vecin l-au reabilitat în anul 2021 pe tatăl reclamantului nu face altceva decât să confirme situaţia premisă, respectiv că mobilizarea tatălui reclamantului în armata română, în cel de-al doilea război mondial, a avut drept efect persecuţia sa politică.

Răspunderea pentru perioada de prizonierat a acestor persoane revine Statului român după încheierea armistiţiului, întrucât doar din acel moment, al intrării în război alături de Puterile Aliate (printre care şi U.R.S.S.) împotriva Germaniei şi Ungariei, Statul român, prin conduita sa, a contribuit în mod activ la menţinerea în prizonierat a persoanelor constituite ca atare înainte de această dată, respectiv la luarea unor noi persoane ca prizonieri, după data de 23.08.1944”, au arătat magistraţii. Aceştia au obligat AJPIS să emită o nouă decizie, de această dată favorabilă lui G.B. Conform legii, persoanele persecutate politic, internate în lagăre sau închisori, beneficiază de o indemnizaţie de 700 lei pentru fiecare an de prizonierat sau detenţie. Urmaşii acestora au dreptul la jumătate din această indemnizaţie.