Un ieșean și-a ucis prietenul din copilărie, fără niciun motiv. A primit 12 ani de închisoare

La 53 de ani, însurat și având doi copii, Costel Pavăl locuia totuși singur în casa părintească din Schitu Stavnic, vecin cu unul dintre frații săi. Cel mai bun prieten al său era V.D., în vârstă de 56 de ani, care locuia la mică distanță de Pavăl. Se cunoșteau din copilărie, vizitându-se frecvent pentru a bea împreună cu un alt prieten.

Acesta murise însă în iarna lui 2021, astfel încât Pavăl și V.D. rămăseseră să bea în doi. Ambii trăiau din ce le mai dădeau rudele și din munci ocazionale. Pavăl mai îngrijea animalele vecinilor. Cocoșat și având mai multe probleme de sănătate, V.D. mai primea bani și alimente de la mănăstirea Stavnic, din apropiere.

Așa a făcut și în duminica de 21 februarie 2021, când s-a întors de la mănăstire cu bani și mâncare. Și-a mai cumpărat ceva de mâncare și de băut de la magazinul sătesc. Apoi s-a dus să-și viziteze prietenul.

În cursul zilei următoare, V.D. nu a mai trecut pe la magazine. A venit însă în câteva rânduri Pavăl, pentru a mai cumpăra de băut. Anchetatorii au presupus ulterior că cei doi au continuat să bea împreună. Ce s-a întâmplat ulterior a putut fi reconstituit doar de medicii legiști.

Pe fondul consumului de alcool și probabil al unui conflict spontan, Pavăl a început să-și lovească prietenul cu ce i-a căzut în mână: cu bastonul pe care V.D. îl folosea pentru a se deplasa, cu o ghioagă de lemn și cu un cuțit care a fost găsit ulterior înfipt în grinda casei. În cele din urmă, l-a sugrumat. I-a tras cadavrul în altă cameră, iar a doua zi dimineață și-a văzut de treabă.

A trecut pe la un vecin unde a făcut curat la animale. I-a povestit acestuia că băuse cu V.D. toată noaptea, iar acesta căzuse în fața locuinței sale, lovindu-se de o piatră. L-ar fi dus totuși acasă, l-ar fi pus în pat și i-ar fi dat o cană cu apă. A primit de la vecin 250 ml de țuică, drept plată pentru muncă. La plecare, a luat din ograda acestuia o roabă.

Întors acasă, a pus în roabă haina victimei, plină de sânge și a încercat să-l urce în roabă și pe V.D. Nu a reușit, așa că a cerut ajutorul fiicei de 11 ani a fratelui său, care tocmai se pregătea să meargă la școală. Speriată, fata și-a anunțat imediat mama, care a venit la fața locului. Acesteia, Pavăl i-a spus că vrea să-l ducă pe V.D. acasă, că a murit în casa lui. Firesc, femeia a sunat imediat la 112, alertând salvarea și poliția.

Echipajul ambulanței nu a avut altceva de făcut decât să constate decesul lui V.D. Autopsia a pus în evidență mai multe fracturi costale, dar și o fractură a sternului, a piramidei nazale și numeroase urme de lovituri.

Audiat ca suspect, Pavăl nu și-a recunoscut fapta. A afirmat că V.D. venise la el luni, cu urme de lovituri și umflat la față. Au băut amândoi din aceeași cană și au ascultat un post de radio. La un moment dat, V.D. s-ar fi ridicat pentru a pleca acasă, dar s-ar fi împiedicat de prag, căzând cu fața de o piatră. Pavăl l-ar fi tras înapoi în casă și l-ar fi culcat în patul său.

A doua zi dimineață, Pavăl ar fi fost încă viu. Ar mai fi căscat de două ori atunci când a vrut să-l pună în roabă, după care ar fi murit. Magistrații Tribunalului au respins declarația lui Pavăl ca nesinceră, fiind clar contrazisă de probele strânse de anchetatori. Piatra de care s-ar fi lovit V.D. nu avea urme de sânge.

La testarea cu detectorul de minciuni, afirmațiile lui Pavăl că nu l-ar fi omorât pe V.D. sau că acesta încă era viu când a vrut să-l pună în roabă au apărut ca nesincere. Martorii chemați în instanță au povestit că în seara zilei de 22 februarie, în jurul orei 20.00, se auzea cum Pavăl răcnea și lovea cu „un arac, probabil sau cu o scândură”.

Tot ei au relatat că Pavăl devenea agresiv când se îmbăta, dar și că avea impresia că vede oameni care nu-i dau voie să se așeze pe pat sau care umblau pe pereți. Expertiza psihiatrică a stabilit totuși că Pavăl avea discernământ.

„Inculpatul, personal şi prin intermediul apărătorilor aleşi, a încercat să acrediteze ideea că victima era în mod constant agresată de surorile sale, care erau nemulţumite de faptul că vindea lucruri din casă pentru a-şi putea cumpăra băuturi alcoolice, precum şi că victima suferea şi de alte afecţiuni cronice care ar fi putut contribui semnificativ la decesul său, independent de mecanismul de producere a leziunilor traumatice constatate. Această versiune a fost prezentată de inculpat şi consilierului de probaţiune, cu ocazia evaluării sale, însă instanţa, pentru toate considerentele expuse anterior, apreciază că nu poate fi primită, fiind contrazisă de probatoriul administrat în cauză”, au mai reținut judecătorii.

Magistrații Tribunalului au considerat suficientă o pedeapsă de 12 ani de închisoare, interzicându-i totodată lui Pavăl să mai poarte arme timp de patru ani. Ucigașul a declarat apel împotriva sentinței, considerând-o insuficient motivată. El a cerut achitarea, din lipsă de probe sau măcar, în subsidiar, rejudecarea cazului său.

Dacă totuși magistrații Curții de Apel apreciau că era vinovat, considera că o pedeapsă minimă, de 10 ani de detenție, este suficientă, mai ales că nu avea antecedente penale. Aprecierile lui Pavăl au fost respinse de judecători.

„În pofida criticilor apărării cu privire la nemotivarea hotărârii primei instanţe, reiese din hotărârea supusă prezentului examen de control judiciar faptul că prima instanță a făcut o analiză și o evaluare minuțioasă a tuturor mijloacelor de probă ce au fost strânse în cauză, acordându-le valoare probantă numai în măsura în care a constatat că se coroborau unele cu altele”, au reținut magistrații Curții de Apel.

Ei au respins contestația înaintată de Pavăl. Cum situația unui inculpat nu poate fi agravată în cadrul propriului apel, judecătorii nu au modificat condamnarea inițială, aceasta rămânând definitivă.