Viitorul memoriei

Sunt insulele pe care ne refugiem sufletele obosite. Sunt cârjele în care ne sprijim atunci când drumul ne devine greu şi plin de incertitudini. Sunt aripile de rezervă atunci când visele născute prea firav din năzuinţele cele mai intime nu se pot ridica de la pământ. Sunt toată seva profundă a ceea ce suntem şi sunt ruinele splendide ale devenirii noastre. Sunt ele, amintirile, atât de dragi şi atât de indispensabile unei vieţi împlinite.

Multă vreme, pierderea capacităţii de a menţine memoriile şi de a forma memorii noi, rămânea catastrofa personală iremediabilă cu care oricine poate empatiza. Doar pierderea amintilor, aşa cum spunem în mod obişnuit, poate concura dramatismul pierderii memoriei. Multă vreme, cei mai temerari dintre cercetătorii creierului şi a funcţiilor lui vedeau cu inima strânsă orice soluţie de rezolvare a acestei probleme, doar în afara creierului, în maşinării complexe, în care doar un computer cu puteri mult peste puterile lor reale ar fi compensat pierderea acestei funcţii esenţiale a creierului biologic.

Din fericire suntem contemporani cu o înţelegere mult mai profundă a acestui organ miraculos şi cu o dezvoltare a tehnologiei care ne permite să intervenim în lucrările lui microscopice de complexitate cosmică. Astfel putem vorbi astăzi de o „proteză a memoriei”. O formă unică de stimulare a creierului pare să îmbunătăţească capacitatea oamenilor de a-şi aminti informaţii noi, imitând modul în care creierul nostru creează amintiri.

„Proteza de memorie”, care implică inserarea unui electrod adânc în creier, pare să funcţioneze şi la persoanele cu tulburări de memorie – şi este chiar mai eficientă la persoanele care aveau o memorie slabă pentru început, potrivit unor noi cercetări. În viitor, versiuni mai avansate ale protezei de memorie ar putea ajuta persoanele cu pierderi de memorie din cauza leziunilor cerebrale sau ca urmare a îmbătrânirii sau a bolilor degenerative precum Alzheimer, spun cercetătorii din spatele studiului experimental. Funcţionează prin copierea a ceea ce se întâmplă în hipocamp – o regiune în formă de căluţ de mare situată adânc în creier, care joacă un rol crucial în memorie. Structura creierului nu numai că ne ajută să ne formăm amintiri pe termen scurt, dar pare să direcţioneze amintirile către alte regiuni pentru stocare pe termen lung.

Bogdan Iliescu este medic primar neurochirurg la Spitalul de Neurochirurgie din Iaşi şi preşedinte al Asociaţiei Creierului Iaşi