Vot printre zăpezile din Iowa

În sfârşit, a început! Spectacolul electoral american, programat să dureze mai mult de zece luni, a avut primul episod luni, în Iowa zgribulită de frig şi copleşită de sutele (poate miile) de jurnalişti, activişti politici sau simpli curioşi, veniţi din toate colţurile Americii să vadă dacă Donald Trump, „monarhul” din fruntea Partidului Republican, va fi sau nu rănit în prima bătălie.

Dar în politică surprizele sunt rare şi nu apar când şi-ar dori cei de pe margine. Participanţii la întrunirile (caucuses) republicane din Iowa au făcut exact ceea ce se aştepta din partea lor să facă. L-au votat pe fostul preşedinte cu hotărâre şi încântare, parcă cerându-i iertare pentru neplăcerea provocată în 2016, când l-au dat învingător pe Ted Cruz. Mai mult, i-au oferit peste jumătate din sufragii, lăsându-i pe cei doi principali rivali ai săi, Ron DeSantis şi Nikki Haley, cu cifre slabe, deşi nu umilitoare.

S-a confirmat o intuiţie împărtăşită de mai toţi comentatorii politici, inclusiv de cei cu orientare pro-democrată, favorabili preşedintelui Joe Biden. În tabăra lui Trump poate fi găsită energia şi pasiunea, acolo se vede tăria de a înfrunta şi frigul, şi nămeţii, şi comentariile depreciative ale presei convenţionale. Pare să se verifice şi observaţia, construită pornind de la cifrele din sondaje, că problemele juridice nu îl deranjează prea mult (sau chiar deloc) pe fostul preşedinte, în relaţia cu electoratul republican – dacă nu cumva chiar îl ajută. O campanie condusă din postura de victimă este tot ceea ce îşi poate dori, în 2024, Donald Trump, pentru că asta îl va scuti de nevoia de a mai zăbovi asupra temelor de politică publică. Va fi mereu vorba despre el – şi despre adversarul său democrat, întruchiparea Răului suprem. După cum el, Donald Trump, este Răul suprem pentru ceilalţi.

Nici Nikki Haley, nici Ron DeSantis nu au cum să formuleze naraţiuni mai convingătoare pentru electoratul republican. Iar Donald Trump nu poate decât să se bucure că, deocamdată, ambii săi rivali au rămas în cursă. Dacă, spre exemplu, Ron DeSantis ar fi înregistrat un eşec care să-i compromită definitiv campania, Nikki Haley ar fi putut beneficia de un culoar mai favorabil (deşi, realist vorbind, mulţi dintre sprijinitorii lui DeSantis s-ar reorienta către Trump, nu către Haley). Aşa, însă, cresc şansele fostului preşedinte de a avea garantată învestitura partidului peste o lună şi câteva zile, în cazul unei victorii în alegerile primare din Carolina de Sud.

Dacă nu cumva acest eveniment se va produce chiar săptămâna viitoare, pe 23 ianuarie. Primarele din New Hampshire sunt ultima şansă pentru Nikki Haley, care este avantajată de faptul că, potrivit legislaţiei statului, în alegerile primare pot vota şi cetăţenii care anterior erau neafiliaţi politic, dar au hotărât să-şi asume afilierea pentru un partid, înainte de 6 octombrie 2023. Cu alte cuvinte, cetăţeni cu opinii centriste, moderate, ar fi putut lua decizia de a se înregistra ca republicani, tocmai pentru a susţine un candidat apropiat ca viziune – în acest caz, Nikki Haley. Probabil că acest fenomen a ajutat-o să urce în sondaje şi să reprezinte, pentru Donald Trump, un competitor mai serios decât în Iowa. Dar ea nu a devenit favorită în New Hampshire, chiar dacă mass media are tendinţa (explicabilă) de a „echilibra” dueluri, altfel, dezechilibrate. Şi nu este creditată cu prea multe şanse nici în propriul stat, Carolina de Sud, unde ataşamentul republicanilor faţă de Trump pare greu de clintit.

Cu alte cuvinte, votul din Iowa ne sugerează că Statele Unite se îndreaptă spre rejucarea partidei din 2020. Este ceea ce îşi doresc democraţii, convinşi că Trump va fi un adversar mai uşor de bătut de preşedintele Biden decât cineva din generaţia de mijloc (Haley are 52 de ani, DeSantis – 46). Ei consideră că prezenţa lui Trump pe buletinul de vot va duce la o contra-mobilizare a propriului electorat, precum şi a independenţilor care nu mai vor încă patru ani de tensiuni la vârf. În fine, date fiind slăbiciunile administraţiei Biden, tot mai mult recunoscute şi din interiorul propriei tabere, singura variantă în care alegerile din noiembrie nu vor fi doar un „referendum” privind personalitatea lui Joe Biden ar fi aceea în care ele ar fi, simultan, şi un referendum asupra personalităţii lui Donald Trump.