Zeci de îngeri pe holurile Primăriei, în aceste zile. Expoziţie inedită a unei artiste de talie naţională

Cunoscutul teoretician al artelor Constantin Prut afirma că „artista îmbină două programe care, aparent, conţin tensiuni identice incompatibile: pe de-o parte, avem de-a face cu asumarea condiţiei volumetrice, tridimensionale, a sculpturii şi pe de altă parte ea pleacă de la premisa creştina a imaginii, care refuză instalarea unui eidiolon, a «chipului cioplit»“.

Stilul artistei

Tiparul iconic sau de organizare spaţială hieratică o fascinează pe artistă, dar nu îşi pune amprenta decât, pe alocuri, la nivel conceptual.

Nu atât corpul, ca structură, şi nici sensul pe care acestea îl transmit primează.

“Antropomorfizarea lemnului sau a lutului, oprirea timpului în articulaţiile neclinitite, de fapt, senzaţia de mişcare naturală, de coregrafie ce sugerează desprinderea de pe pământ sau zborul, pe care ţi-o crează fiecare lucrare în parte, este amplificată prin gestualitate, gestul purtând cu sine umbra pe care o proiectează.

Suntem martori ai unei transcendenţe prin forme şi volume, subtil articulate, organizate în structuri inductive”, a declarat Maria Bilaşevschi, critic de artă şi preşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici din Iaşi.

Rolul fiinţelor îngereşti în sculptură

Privită cu atenţie, după cum adaugă Maria Bilaşevschi, sculptura amplifică rolul fiinţelor îngereşti de mijlocitor, între pământesc şi celest, sau mai mult de vehicul între proiecţia vizibilului, palpabilului şi naraţiunea intrinsecă, cu valenţe spirituale.

Rolul Îngerilor în creaţia artistică şi activitatea Divinităţii reprezintă un element de baza în dezvoltarea ezoterica a religiei şi a fundamentatiilor mistice în acest context. Cuvântul Înger este aplicat în Scripturi unor fiinţe supranaturale, care facilitează voinţa Dumnezeiască sau o transmit umanităţii.

Îngerul, în calitatea lui de mesager, este întotdeauna purtătorul unei veşti bune pentru suflet. Ar mai exista şi o altă idee – anume că, atunci când Divinitatea nu poate fi văzută sau atinsă, ea are nevoie de mesageri, de vestitori. Practic, creştinismul este singura religie în care Dumnezeu nu este reprezentat fizic, nu are o faţă, o siluetă care să poate fi identificată, adorată. El este undeva prea sus, de neatins. Atunci, omenirea are nevoie de simboluri tangibile chiar şi pentru lumea spirituală. De aici nevoia de îngeri şi cultul lor. Se pare că Dumnezeu nu a reuşit să-şi ţină în frâu servitorii pentru că aceştia s-au împreunat (zice-se) cu fiicele oamenilor. Mai mult decât atât, oamenii le-au ridicat un adevărat cult, lăsându-l pe urmă pe Părintele lor.