ANALIZĂ – Moartea dr. Carmina Schaas readuce în discuţie epuizarea cadrelor medicale. La psihiatru, după pandemie

Mai mulţi medici cu care am discutat de-a lungul timpului s-au plâns de faptul că, în special după pandemie, programul a devenit mai aglomerat, lipsa personalului este din ce în ce mai pregnantă, iar orele de lucru cresc de la un an la altul. Iar după pandemie, cabinetele psihiatrilor s-au umplut de personal medical care simţea că nu îşi mai poate face meseria.

Factori: stresul, epuizarea, munca contra-cronometru

Dr. Liviu Oprea, preşedintele Filialei din Iaşi a Colegiului Medicilor România, a spus, pentru „Ziarul de Iaşi”, că volumul foarte mare de muncă al medicilor este un factor care poate duce la apariţia sau amplificarea sindromului de „burnout”. „Medicii muncesc în timpul unei săptămâni, cu tot cu ore suplimentare, mai mult decât majoritatea oamenilor din societate. E la fel ca în cazul celor care lucrează în învăţământ sau alte zone similare: volumul de muncă creşte semnificativ atunci când pui problema orelor petrecute în pregătire acasă. Iar în domeniul medical, presiunea timpului este una foarte mare”, a explicat dr. Liviu Oprea.

Cititi si: „A murit Carmina – cafeaua de la clubul vrăjitoarelor”. Mesajul înduioşător al unei colege a dr. Carmina Schaas, decedată în gardă la Iaşi

Nu doar medicii din ATI sau din unităţile de primire a urgenţelor au presiunea aceasta a timpului, explică preşedintele CMR Iaşi. Se lucrează contra-cronometru şi atunci când se fac analize complexe pentru depistarea unor boli sau afecţiuni, iar în sistemul medical din România, explică dr. Oprea, problema lipsei resurselor este una fundamentală.

„Parte din corectitudinea actului medical ţine de capacitatea doctorului, de competenţa sa, de starea sa psihică. Uneori poţi greşi pentru că erai obosit, flămând etc., lucruri care ţin de tine. Dar este şi o problemă a resurselor. În străinătate, unui medic i se încredinţează resurse şi el spune că fără acestea nu poate intra în spital. În România nu poţi face asta, lucrezi la stat cu ce ai la îndemână. Nu există stres mai mare decât să răspunzi de probleme care nu sunt direct sub controlul tău, iar aceasta este o problemă serioasă care poate duce la stări de tip «burnout»”, a punctat dr. Liviu Oprea.

După gardă, medicii ar trebui să meargă acasă să se odihnească. În România continuă munca

Acesta a explicat că medicii sunt pregătiţi, încă din facultate, să aibă un program de lucru semnificativ mai încărcat decât persoane din alte profesii. Dar această pregătire este afectată, spre exemplu, şi de felul în care sunt văzuţi medicii în societate. Iar acest lucru s-a schimbat fundamental după pandemie: starea conflictuală care era perpetuu în spitale s-a agravat, iar acest lucru pune presiune pe întreg personalul medical.

„Mereu există o culpabilizare a medicilor şi sunt presiuni care vin indirect din partea pacienţilor şi a aparţinătorilor. Acesta este un alt motiv de «burnout», mai ales că lucrurile acestea, in extenso, sunt percepute de medici ca o lipsă de recunoştinţă şi de respect pentru munca depusă. Iar pandemia a contribuit foarte mult la creşterea acestei stări de conflictualitate în societate. Există un nivel de anxietate în societate care a crescut şi se resfrânge asupra medicilor ca nivel de stres”, a declarat dr. Liviu Oprea.

Cititi si: Medicul mort în gardă: noi detalii. Dr. Carmina Schaas a fost resuscitată de colegi chiar pe masa de operaţie

El a mai precizat că şi programul în spitalele din România, prin tradiţie şi legislaţie, e făcut astfel încât să se contribuie la exacerbarea stării de oboseală. Fapt asumat şi de mulţi medici, care după o zi de gardă îşi continuă activitatea la spital ca o zi obişnuită de lucru. Această problemă e cauzată, în multe locuri, şi de lipsa de personal.

„În Europa, dacă ai ieşit în gardă pleci acasă şi te culci. În România îţi continui activitatea bine mersi în ziua următoare sau garda vine după o zi obişnuită de lucru. Chiar dacă mai prinzi timp să dormi într-o gardă, nu e somnul tău de acasă şi vor fi episoade în care munceşti; este o chestie care conduce şi la probleme de alte natură, de sănătate. Fără discuţii că aici avem o problemă serioasă”, a conchis dr. Liviu Oprea.

După pandemie, mulţi medici au ajuns la psihiatru cu epuizare şi probleme de somn

În pandemie şi după aceasta, mai mulţi medici şi alt personal medical au resimţit faptul că nu mai pot face faţă la fel condiţiilor de la muncă. Iar după instalarea „burnout”-ului, aceştia au solicitat ajutor de specialitate. Dr. Petronela Nechita, medic primar psihiatru la Institutul de Psihiatrie „Socola” din Iaşi, spune că a avut zeci de cazuri de astfel de persoane în timpul şi după pandemie.

„Am întâlnit foarte multe cazuri de cadre medicale cu «burnout», în special în perioada pandemiei. Fie că vorbim de asistenţi medicali, medici epidemiologi, infecţionişti, personal din medicina de urgenţă în special, care lucrează pe ATI. A contat şi faptul că ei au interacţionat şi interacţionează cu mulţi pacienţi care pierd lupta cu viaţa şi ştim că în pandemie au fost multe decese. Iar asta le-a agravat starea”, a explicat dr. Petronela Nechita.

Astfel de persoane se prezentau la psihiatru spunând că nu mai dau randament la locul de muncă, că se simt epuizaţi. Cereau ajutor după ce apăreau tulburări de somn, o lipsă de încredere în ei, nu mai aveau răbdare să ajute pacienţii, se simţeau neapreciaţi şi că nu sunt sprijiniţi de manageri sau de şefii lor direcţi.

„La nivel individual, în astfel de situaţii, la personalul medical, creşte riscul de tulburări de obezitate, apariţia tentativelor de suicid, creşte consumul de substanţe, de alcool, de analgezice şi probleme cardiace”, a spus dr. Petronela Nechita.

Multe cadre medicale au cerut ajutor când erau la un pas de depresie şi se plângeau de faptul că nu mai reuşeau să găsească un echilibru în muncă şi viaţa personală. De altfel, tratamentul pentru „burnout” exact acesta este, spune specialistul: odihnă, somn, sport, relaxare, alimentaţie sănătoasă, sprijin crescut din partea familiei. Mai puţin tratament medicamentos, decât dacă se dezvoltă şi alte condiţii, de la hipertensiune la depresie.

„Oricine poate face «burnout»”

„Sunt unele persoane predispuse, care pot face mai uşor «burnout», dar oricine poate ajunge la asta, toată lumea riscă. Organizaţia Mondială a Sănătăţii recunoaşte ca sindrom profesional «burnout»-ul şi asta este important de specificat, pentru că este asociat cu creşterea hipertensiunii arteriale, apariţia bolilor cardiovasculare, a depresiilor sau chiar suicidul”, a mai punctat specialistul.

Dr. Petronela Nechita a explicat că sunt trei tipuri de „burnout”: cel individual, care e favorizat de un discurs interior negativ şi de o nevoie absurdă de perfecţionism, cel interpersonal, declanşat adesea de relaţiile tensionate de la locul de muncă sau din familie care pot duce până la epuizare, şi cel organizaţional, care ţine de cerinţele exagerate de la locul de muncă, termenele greu de realizat, suprasolicitarea angajaţilor care sunt afectaţi ca performanţă şi stabilitate.

„Acest «burnout» poate să apară şi în funcţie de trăsăturile de personalitate ale unui individ. Unii dezvoltă, alţii pot să îşi gestioneze timpul liber mai bine şi rezistă mai bine. Dar sunt persoane mai pesimiste, mai perfecţioniste, care plâng mai uşor, care se adaptează mai greu la situaţii de stres, care au nevoie să deţină controlul, ce sunt mai competitive, toate fiind trăsături de personalitate ale celor mai predispuşi să dezvolte acest sindrom”, a punctat dr. Petronela Nechita.