Hidra atacată – Ce spun artiştii locali despre episodul jenant de la Iaşi? Ce trebuie să faci când o operă de artă nu îţi place?
Imagini jenante au pus în ultimele zile oraşul, aşa-numita „Cetate a Culturii”, în posturi delicate, de ridiculizare chiar în anumite medii, după ce o operă de artă din oraş a fost atacată de câteva pensionare, femei acum acuzate de vandalizare de oamenii legii. Evenimentul a adus însă în discuţie opinii pro şi contra despre ce se poate expune public din arta contemporană în spaţiul public neprotejat sau fără informaţii suplimentare alături, dar şi dispute privitor la cum ne raportăm la o operă de artă. Iar „atacul” pensionarelor asupra operei “Hidra” de la Iaşi a dus uşor la dispute legate de concept şi comportament. Totuşi, cum ne poziţionăm faţă de o operă de artă care nu ne place? Cum educăm tinerele generaţii pentru atitudinea faţă de actul şi obiectul artistic? Greşim undeva? Unde?
Prof.univ. Cristian Ungureanu (FOTO JOS), pictor şi prorector în cadrul Universităţii de Artă “George Enescu” din Iaşi (UNAGE), este unul dintre cei care au oferit câteva răspunsuri pertinente reporterilor “Ziarul de Iaşi”.
“Şi mai vârstnici, cu toţii putem fi educaţi participând la actul artistic, implicându-ne, repetând. Este o chestiune de obişnuinţă. Ca şi la muzica simfonică. Trebuie să ascultăm ca să putem să o pătrundem. Treptat, ne obişnuim. Iar dacă nu o facem, trebuie să dăm dovadă de acceptarea diversităţii şi de înţelegere faţă de ceilalţi. Cu toţii avem dreptul să exprimăm puncte de vedere şi mai ales expresii artistice”, a declarat acesta.
“Nu identificăm oraşul cu doi oameni”
Astfel, continuând cu exemplul “Hidrei”, aşa cum a subliniat Cristian Ungureanu, orice gest artistic are dreptul să existe în spaţiul public.
“Până la urmă nu e atât de agresiv sau de violent pe cât se vrea să pară, ori să se pună problema dacă să existe sau nu. Bineînţeles că are dreptul să existe. Nu ne putem raporta la 2-3 cetăţeni care sunt din ştiu eu ce pătură socială, şi ei să ne condiţioneze dacă noi să ne desfăşurăm ca oraş cultural activităţile artistice, culturale şi altfel. Ne facem treaba… Nu identificăm oraşul cu doi oameni”, a adăugat artistul.
De asemenea, referindu-se la întreg fenomenul “Luna Sculptorilor Români”, ccare are loc în această perioadă la Iaşi, şi în cadrul căruia mai multe sculpturi renumite sunt expuse în locuri publice din oraş, Cristian Ungureanu mizează pe complexitatea nivelului artistic, care ar creşte de la an la an. “Vizavi de tot fenomenul «Luna sculptorilor români», creşte de la un an la altul ca vizibilitate, ca şi complexitate a nivelului artistic, şi pe absolut toate planurile. Trebuie să continuăm fenomenul acesta de dezvoltare şi de afirmare culturală, artistică şi spirituală a oraşului. Ne aparţine, trebuie să îl cunoaştem, şi ne obligă să fim la fel de buni în continuare, şi la nivel naţional, şi internaţional”, a transmis prorectorul.
Preşedintele Uniunii Artiştilor Iaşi: ”Este necesar să adoptăm o atitudine reflexivă”
Dr. Maria Bilaşevschi (FOTO JOS), critic de artă şi preşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici (UAP) filiala Iaşi, ne-a transmis la rândul ei un mesaj, făcând trimitere la cele expuse anterior. În opinia ei, deschiderea faţă de necunoscut ar putea duce spre auto-cunoaştere.
“Este important să înţelegem că percepţia asupra artei este subiectivă şi se construieşte prin educaţie, cultură, curiozitate, dorinţa de a explora şi de a înţelege realitatea fie printr-o alegorie vizuală, fie printr-un mesaj concret, în esenţă printr-un dialog continuu între operele de artă şi spectator. Preferinţele individuale în materie de artă sunt formate şi influenţate de educaţie, mediu cultural, norme sociale… Prin urmare, atunci când ne confruntăm cu o operă de artă care nu ne place, sau ne provoacă reacţii negative, este necesar să adoptăm o atitudine reflexivă, şi să ne întrebăm nu doar de ce nu ne atrage, ci şi ce anume ne poate învăţa această experienţă despre noi înşine, despre societate, şi despre natura artei în general. Este important să fim deschişi la necunoscut, iar lucrurile pe care nu le înţelegem să căutăm mai întâi să ni le explicăm. Chiar şi fără a fi artist, arta implică o continuă auto-cunoaştere”, a declarat Maria Bilaşevschi.
În ceea ce priveşte educarea tinerelor generaţii, într-o notă mai profundă, ar fi necesară o abordare transdisciplinară şi integrată, care să includă atât aspecte practice, cât şi teoretice şi experienţiale, cum ar fi asigurarea accesului gratuit pentru toate categoriile de vârstă, dar în principal tineri, prin programe lunare de vizitare a unor instituţii culturale, şi nu numai.
“Subvenţionarea sau organizarea de excursii şcolare şi programe educaţionale poate fi de mare ajutor. Nu sunt de neglijat aspectele tehnologice şi cele ce ţin de mediul digital în educaţia artistică, care poate atrage şi angaja tinerii, care sunt din ce în ce mai familiarizaţi cu aceste medii. Aplicaţii, platforme online şi resurse digitale pot fi utilizate pentru a oferi acces la opere de artă, pentru a facilita învăţarea interactivă şi pentru a promova creativitatea digitală. Nu în ultimul rând, cred că încurajarea tinerilor să-şi exprime propriile opinii şi să-şi argumenteze punctele de vedere în legătură cu arta este imperios necesară, nu doar la orele de educaţie vizuală, ci la toate cele umaniste, pentru a-i ajuta să-şi dezvolte gândirea critică şi capacitatea de a empatiza cu diferite perspective artistice”, a menţionat aceasta.
Cum poate fi schimbată atitudinea ostilă a unora în faţa artelor contemporane?
Prin urmare, înţelegând că nu doar tinerii ar trebui obişnuiţi cu lumea artelor contemporane, “vindecarea” tuturor ar presupune abordarea unor strategii specifice în ceea ce priveşte educaţia şi expunerea la aceste forme de expresie culturală, chiar dacă ignoranţa ar reprezenta un obstacol major în calea înţelegerii şi aprecierii artei, respectiv a artistului în societatea contemporană.
“Acest fenomen, după cum observăm, se manifestă prin lipsa de cunoaştere, înţelegere sau interes faţă de expresiile artistice şi creaţiile culturale, precum şi prin respingerea sau trivializarea acestora fără filtrare raţională. Un prim pas ar fi promovarea dialogului şi a discuţiilor deschise despre arta contemporană, oferindu-le celor interesaţi oportunitatea de a înţelege mai bine motivaţiile, conceptele şi tendinţele care stau la baza acestor expresii artistice. Desigur, procesul nu este de azi pe mâine, ci implică un număr de ani, disponibilitate, resurse… Oricâte strategii s-ar implementa, oricât de optimişti am fi noi că viitorul va aduce specialişti în mediere culturală, e o chestiune de minimă preocupare civică a fiecărui om să cerceteze şi să se documenteze atunci când un obiect de artă nu îi este pe înţeles”, a precizat Maria Bilaşevschi.
“Decent şi de elementar bun simţ ar fi să treci mai departe”
Şi artista Mihaela Loredana Gârlea (FOTO JOS), de la Universitatea de Arte Iaşi, s-a exprimat public după incidentul jenant cu “Hidra”, precizând că, din păcate, multe persoane în vârstă dau dovadă că „au îmbătrânit degeaba”. În plus, aceasta a făcut apel la părinţi, fiind util ca aceştia să le explice copiilor că arta este subiectivă.
“Să fii la vârsta senectuţii şi să apari la televizor vandalizând ceva, nu contează ce, chiar dacă nu-ţi place… izbind cu picioarele în lucrul pe care-l deteşti, în plină zi (de parcă ar conta) înseamnă că pur şi simplu ai îmbătrânit degeaba. O amendă pentru «duamna» cred că se cuvenea.
Explicaţi-le copiilor voştri că arta este întotdeauna interpretabilă şi, dacă nu ne place o anumită operă de artă (fie tablou, sculptură, o carte, o operă muzicală etc.), decent şi de elementar bun simţ ar fi să treci mai departe, nicidecum să scuipăm, lovim, urlăm. Îmi închipui cum ar reacţiona «duamnele» dacă ar citi opera poetului Brumaru… (cam de acelaşi leat). Ca să nu mai vorbim de educaţie, cultură generală, dorinţa de a descoperi, de a înţelege. Cu părere de rău spun că foarte multe persoane în vârstă sunt de o mârlănie crasă…”, a scris aceasta pe pagina sa de socializare.
Publicitate și alte recomandări video