Astfel, cei care deţin o fosă septică au trebuit să facă acest lucru în termen de maxim 120 de zile de la conectarea locuinţei la sistemul de colectare şi/sau epurare a apelor uzate. În cazul în care fosa septică exista cu mult înainte ca legea să intre în vigoare, atunci românii au avut la dispoziţie 180 de zile pentru a se înscrie în registrul electronic, dată care se calculează de la momentul intrării legii în vigoare. Acest termen a expirat, aşadar, la finele lunii trecute, iar cei care nu au declarat la primărie fosa sunt acum pasibili de amendă.

Locatarii din comunele din Iaşi nu prea au respectat data scadentă

Cea mai mare parte dintre cetăţenii din comunele din judeţul Iaşi nu au respectat această dată, astfel că primăriile au trebuit să o prelungească. În comuna Tomeşti, de exemplu, numărul de înscrieri nu a fost ridicat: „Până astăzi s-au înscris 157 de cetăţeni. Aşteptăm ca şi ceilalţi să declare, pentru că am prelungit data de înscriere până pe 10 noiembrie”, a declarat reprezentatul Primăriei Tomeşti.

Nici în comunele Aroneanu sau Leţcani situaţia nu este strălucită. Mai puţin de jumătate de locuitori, sau chiar un sfert din aceştia, s-au înregistrat, Primăriile fiind nevoite de asemenea să prelungească data înscrierilor. Ieşenii se pot înscrie printr-un formular pus la dispoziţie de primărie, fie online, pe site-ul instituţiei, fie fizic la sediu.

Care sunt sancţiunile în cazul nerespectării legii?

În cazul în care cetăţenii nu declară fosele septice aceştia riscă penalizări. În baza hotărârii de Guvern menţionate, fosele septice vor fi verificate de Garda Naţională de Mediu, pe baza unei planificări anuale. La controale vor fi prezenţi şi reprezentanţi ai unităţilor administrativ-teritoriale. În cazul în care se vor depista persoane fizice sau juridice care deţin şi utilizează fosă septică, însă nu s-au înscris în registrul de evidenţă, Garda de Mediu va putea aplica amenzi cu valori cuprinse între 5 şi 10 mii de lei. Primăriile care nu întocmesc acest registru riscă, de asemenea, amenzi de la 10.000 de lei la 15.000 de lei.

Legea spune că fiecare administraţie locală are obligaţia întocmirii acestui registru. Iată, concret, prevederile legale:

“La nivelul unităţilor administrativ-teritoriale, după caz, a asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară se realizează şi se aprobă o analiză a situaţiei la nivel local, în vederea elaborării Planului urbanistic zonal, cu respectarea prevederilor art.47 alin.(2) lit.d) din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismului, cu modificările şi completările ulterioare, care stabileşte zonele:

a) unde se prestează serviciul public de canalizare, cu respectarea Strategiei locale a serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare;

b) unde se prestează serviciul public inteligent alternativ pentru procesarea apelor uzate urbane, cu respectarea Strategiei locale de înfiinţare, organizare, gestiune şi funcţionare a serviciului public inteligent alternativ pentru procesarea apelor uzate din cadrul unităţii administrativ-teritoriale;

c) în care vor fi autorizate sistemele individuale adecvat”.

Un alt articol al legii, aerticolul 3, spune: “Sistemele individuale adecvate, indiferent de modul de epurare a apelor uzate, vor fi autorizate prin autorizaţia de construire emisă de autoritatea competentă, cu respectarea prevederilor art.3 alin.(1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.”

Conform datelor Eurostat, la începutul anului 2021, în România erau aproape 9 milioane de locuinţe, din care doar aproximativ 4 milioane erau situate în mediul rural. Dintre acestea, sub 3 milioane au acces la reţele de canalizare, însă doar 2,2 milioane sunt şi racordate la reţelele disponibile. Din datele Eurostat reiese că aproape 2 milioane de gospodării au, în continuare, WC-ul în curte, lucru ce contravine normelor de mediu de la nivel european.