Scrisoare de protest – Qatar 2022

Stimaţi cetăţeni, dragi camarazi, onoraţi tovarăşi, doamnelor, domnilor şi nongenderilor, iubitori ai sportului de orice fel, fani, spectatori, jucători, antrenori, personal auxiliar din toate ţările, vă invit să ne unim pentru a protesta împreună împotriva acestei incredibile indiferenţe care domneşte la Campionatul Mondial de Fotbal aflat în plină desfăşurare zilele acestea în Qatar. Aşa ceva nu se mai poate, ceea ce se întâmplă depăşeşte orice limită. Aceste reguli învechite sunt şi trebuie să rămână în trecut. În prezent, când omenirea a spart toate canoanele impuse de minţi înguste trebuie să vedem libertatea şi egalitatea puse în aplicare aşa cum ne tot lăudăm peste tot că trebuie făcut, aşa cum democraţia şi drepturile omului o prevăd.

Nu se mai poate continua astfel, este imposibil să ne mai prefacem că nu observăm, că ignorăm ceea ce ne irită ochii, ne rănesc minţile şi ne întristează sufletele, ceea ce este mai evident decât strălucirea soarelui: fotbalul, aşa cum îl ştim, trebuie să dispară! Este imposibil să continuăm cu aceste reguli nedrepte care sfidează bunul simţ.

În primul rând trebuie schimbată din rădăcină componenţa echipelor. Este inadmisibil ca în secolul XXI când propovăduim egalitatea între sexe şi principiul parităţii peste tot să mai acceptăm ca dintr-o echipă să facă parte doar bărbaţi! E timpul ca femeile să intre în joc aşa cum merită. Haideţi să luptăm ca acest campionat mondial să fie ultimul la care sexul frumos să fie doar spectator, să facă doar prezenţă în tribune, doar figuraţie, în care fetele şi doamnele noastre puternicesă fie doar nişte păpuşi îmbrăcate frumos şi parfumate care strigă numele „eroilor” masculi. Ele trebuie să intre în ring, să îşi recapete demnitatea! Unde este egalitatea de gen dacă milioane de oameni aplaudă frenetic şi cheltuiesc miliarde de dolari pentru a urmări şi susţine un joc în care participă doar bărbaţi? Nu înţeleg cum nimeni nu protestează! E o sfidare pe faţă, o aberaţie, o absurditate!

Din fiecare echipă de fotbal care participă la un campionat mondial să fie măcar 25% femei. Ştim cu toţii că pot face faţă cu brio la provocări şi pot ţine piept cu succes bărbaţilor, aşadar, haideţi să le dăm ceea ce li se cuvine. Daţi-ne cel puţin 2 jucătoare pe teren din cei 11 în total! Acceptăm şi rolul de portar.

Acesta este un ultimatum, în caz contrar câteva reprezentante ale noastre vor intra pe teren la fiecare meci şi vor dansa în faţa tuturor complet goale pentru a oripila auditoriul prin gestul lor disperat şi extrem.

În continuare, nu trebuie să uităm nici celelalte componente ale principiului parităţii, oameni buni. Dacă e dreptate şi egalitate, trebuie să fie pentru toţi, nu doar pentru unii.

Vrem, aşadar, ca din fiecare echipă să facă parte, conform procentajului lor naţional, reprezentanţi ai tuturor identităţilor etnice, religioase, sexuale, culturale, politice, educaţionale etc. Din echipa României, să o luăm drept exemplu – deşi deocamdată nu e cazul pentru că nu e calificată, dar o amintim doar de dragul principiului -, ar trebui să facă parte, pe lângă 2 femei, şi cel puţin un ungur, un ţigan, un grec, un turc, un aromân, un basarabean, un evreu, un chinez sau un filipinez, un transgender, un poet sau un prozator, un membru de partid, un profesor sau un student, un pensionar ş.a.m.d. Dintre toţi, trebuie să fie obligatoriu jucători din toate provinciile româneşti, adică măcar 2 moldoveni, 2 munteni, 2 ardeleni, un bănăţean, un oltean, un bucovinean, un dobrogean etc. Cu siguranţă se poate găsi o soluţie convenabilă pentru toţi.

Să nu uităm, în acelaşi timp, de semenii noştri cu dizabilităţi. Şi ei au dreptul legal şi uman de a participa la un asemenea campionat, şi ei trebuie să fie prezenţi pe teren, de aceea, cel puţin un jucător ar trebui să aibă un handicap mediu spre ridicat, iar el trebuie să fie tratat ca atare în timpul jocului. Nimeni nu are voie să îl faulteze, să îl atace direct, să îl deposedeze de minge în timpul atacului. El trebuie abordat cu delicateţe şi grijă.

Doar atunci şi numai atunci putem spune că avem echipe cu adevărat reprezentative la nivel naţional. Nu cei mai buni trebuie să fie aleşi, nu e corect acest principiu, ci doar cei care reprezintă cu adevărat ţara şi umanitatea din care provin. 11 bărbaţi perfect sănătoşi, albi, hetero, creştini ortodocşi, talentaţi şi muncitori care au experienţă în domeniu nu pot niciodată simboliza România, ce este ea cu adevărat. Niciodată. Şi nicio altă ţară, de altfel. Trebuie să respectăm diversitatea şi specificul naţional în toate privinţele.

Nici din punct de vedere financiar nu e corect ca doar cei 11 jucători amintiţi să se bucure de salariile uriaşe oferite. Indiferent de realizări, banii trebuie împărţiţi în mod egal tuturor participanţilor la actul sportiv, indiferent de rolul acestora pe teren, de la antrenori, la maseuri, doctori, femeie de serviciu, copii de mingi.

De asemenea dorim să se ia atitudine drastică pe viitor asupra spectatorilor care îşi manifestă prea direct şi fără reţineri pe stadioane sau în alte locuri publice bucuria, satisfacţia sau dezamăgirea pentru reuşitele ori nereuşitele echipelor preferate. Nu este corect faţă de ceilalţi participanţi la evenimentul sportiv respectiv. Deci spunem un hotărât NU exhibării deşănţate! Manifestarea bucuriei sau a frustrării trebuie să aibă un ton ponderat, în spiritul umanismului, să respecte opiniile şi simpatiile celorlalţi din jur şi să nu provoace ofense de niciun fel. Cine urlă de bucurie la un gol trebuie să fie dat afară din bar sau din locul unde se află în acel moment şi, dacă nu amendat, trebuie să fie cel puţin avertizat de poliţie pentru ca pe viitor să înveţe să-i respecte pe ceilalţi.

La fiecare punctare a unei echipe toţi suporterii trebuie să se felicite între ei, indiferent de simpatii, fără ură, fără prejudecăţi, pe stadioane trebuie să fie o bucurie şi o plăcere generale. Învingătorii trebuie să părăsească imediat terenul, fără a jubila în vreun fel pentru a nu crea un sentiment neplăcut de inferioritate pierzătorilor care, la rândul lor, trebuie aplaudaţi frenetic şi felicitaţi pentru realizările lor, pentru faptul că au participat, că au reuşit să ajungă atât de departe, că sunt în stare să dea cât decât cu piciorul în balon. Trebuie să li se amintească mereu că sunt perfecţi aşa cum sunt. Ei sunt adevăraţii eroi. Asta e normalitatea!

Campioana mondială nu trebuie în niciun fel aclamată, este suficient că i se înmânează Cupa Mondială, lăsând pierzătorii cu un sentiment negativ de mâhnire neconsolată şi gustul amar al înfrângerii. Jucătorii victorioşi trebuie să se retragă în linişte, afişând posturi umile şi cu figuri neutre pe faţă care să nu sugereze bucurie nemărginită, satisfacţie, împlinire, sentimente care nu-şi au locul într-o lume guvernată de fair play şi de egalitate.

Succes tuturor!

Briscan Zara este scriitor şi publicist