Hai să urlăm

În ultimii 25 de ani, Iaşul a avut mereu câte un tătuc. A mers la grădiniţă şi la şcoala primară de mână cu Ion Solcanu, şi-a făcut temele în gimnaziu sub îndrumarea lui “profesorului” Constantin Simirad, pentru ca la liceu să fie preluat în tutelă de concubinii Relu Fenechiu şi Gheorghe Nichita. Cei mai frumoşi ani, cei de studenţie, şi i-a petrecut alături de Gheorghe Nichita, când alături de Cristian Adomniţei, după ce USL a intentat proces de partaj. De vreo două săptămâni, a rămas orfan. Şi nu se simte rău deloc. Are ceva emoţii, încotro s-o apuce, dar simte că, în sfârşit, e liber. Pentru prima dată în ultimii 25 de ani, Iaşul îşi poate alege singur drumul. Şi, dacă e băiat deştept, va alege să nu mai fie încredinţat pe mâna unor tătuci. Partea bună e că nici nu are cui. Ultimii doi lideri au fost suficient de inabili – sau speriaţi că într-o zi cineva le-ar putea trage scaunul – încât să nu-şi desemneze un succesor. În orice caz, nu unul care să aibă potenţialul de a controla politic şi administrativ judeţul. Victorel Lupu? Cristian Stanciu? Sorin Iacoban? Mihai Chirica? Gabriel Surdu? Cătălin Ivan? Marius Dangă? Dumitru Oprea? Serios acum… Nu mai suntem la grădiniţă. Sigur, nu e exclus, ci poate chiar de dorit ca unii dintre ei să se implice în conducerea judeţului, dar nu din postura de patriarh. Şi, slavă Domnului, tuturor le lipseşte “anvergura” unui baron.

Modelul tătucul şi-a demonstrat limitele la Iaşi. Ideea că toate problemele unei comunităţi îşi găsesc rezolvarea în mintea şi stiloul unui "Ales" trebuie lasată istoricilor. Am scris în repetate rânduri despre obligaţia partidelor de a creşte o nouă generaţie de lideri, despre nevoia unei portavoci la Bucureşti, a unui conducător cu viziune etc. Prostii. Vrem să ne auzim vocea la centru? Urlăm. Vrem autostradă, aeroport, capitală culturală? Urlăm. Vrem curăţenie în faţa blocului? Măturăm şi apoi urlăm. Cu toţii, pe aceeaşi voce.

Şi aici, sigur, intervine şi responsabilitatea formaţiunilor politice locale. Filialele trebuie să facă abstracţie de orgoliile părinţilor închişi în sufragerie şi să stabilească exact proiectele pentru care vor urla împreună. Nu un extravagant “Pact pentru Iaşi”, ci un set clar de obiective la care pesediştii şi liberalii să îşi promită sprijin reciproc. Măcar pe un termen "de…". În al doilea rând, cele două organizaţii trebuie să-şi creioneze de pe acum echipele pe care le vor promova în consilii din 2016. Preferabil, formaţii cât mai eterogene şi greu de încălecat de un lider. Noua lege a alegerilor locale chiar încurajează renunţarea la tătuci. Pe de o parte, desfiinţează instituţia şefului de CJ ales prin vot popular, fapt care va predispune la negocieri transpartinice şi la o responsabilitate în plus a fiecărui consilier. Pe de altă parte, vom avea, ca şi până acum, un primar ales într-un singur tur de scrutin, deci puţin reprezentativ, obligat să-şi negocieze majorităţi. Hai ca la viitoarele alegeri să nu mai votăm "capete de listă", ci pe cei care ne vor reprezenta în consilii. Şi dacă nu ne convin propunerile înaintate de partide, să urlăm şi să venim noi cu alte propuneri.