Justiţie sălbatică şi presă barbară

Rectorul Universităţii de Medicină şi Farmacie Iaşi era prezentat din profil, aplecat de şale, cu faţa întoarsă spre privitor. În spatele său, o femeie, schiţată doar, îi îndesa în fund o chestie neclară, intenţionat blurată, probabil, de un grafician. Aceasta îi şoptea la ureche că e bine să-l doară fundul, după ce el, masculul, i-ar fi băgat ei mâna în chiloţi. Măscara aceasta a deschis site-ul cotidianului “Bună ziua Iaşi” acum câteva zile. O cohortă de cititori s-a repezit să viziteze “articolul”. Câţiva sceleraţi, parte dintre ei presupuşi a fi din intelectualitatea ieşeană, poate chiar de la instituţiile unde lucrează rectorul, au comentat obscen. Partea slinoasă a urbei noastre are acum spaţiu de îngălare. Locul acesta, zoaia sa, supurarea intelectuală a clanului Asimionesei, are un nume: “Bzi” în era new media.

Nu ştiu să mai existe o aşa abjecţie în România. Vadim Tudor, un gangster politic, lucra la adăpostul unui oarecare talent literar şi-şi motiva execuţiile prin presupuse înalte comandamente naţionaliste. Dar clanul Asimionesei se aşază într-o clasă de mutanţi aparte: inculţi, veroşi, lacomi, cu instincte feroce. Locul lor este printre Corduneni, dar coada şi-o ţin în altă zonă. Ei fac parte, chipurile, din lumea presei. Au un ziar, un site şi o audienţă măsluită. Acolo scriu cu toporul şi bâta şi sunt mândri de asta. Lovesc cu puterea unei brute care sfarmă cranii. Calcă pe cap şi aşteaptă bani. Cine-i plăteşte scapă. Au o condamnare pentru şantaj, dar nu le pasă.

Primarul nostru le cântă în strună. L-au prins de boaşele politice şi stă captiv ca bursucul în lumina farurilor braconierilor. Se teme că vor publica, probabil, printre altele, tot ceea ce una din fostele sale femei spune cui vrea să o asculte. Că i-a spart capul în bătaie, că a ars-o cu ţigara… Primarul nostru duce în spate, aşa cum a spus recent, un pachet de scheleţi ai trecutului. Se teme de şantajişti pentru că în cruzimea lor rudimentară ar publica tot ceea ce o minte frustrată a debitat în momente de patologie acută. Teama sa este împărtăşită de mulţi oficiali ai oraşului. Fiecare are un lucru pe care nu l-ar vrea public. Despre o fostă directoare de liceu au scris că ştiu de la cineva că în tinereţea ei i-ar fi făcut sex oral. Pe deputatul Movilă l-au pus pe prima pagină cu o pereche de chiloţi în mână mânjiţi de rahat. Nu au nici un scrupul, sunt ca pitecatropii. De fapt, pitecantropii au însemnat un pas evolutiv spre umanitate, o diferenţă faţă de maimuţa pură. Comportamentul ziariştilor de la “Bzi” arată o decădere animalică. Dau cu ghioaga spunând că fac presă şi râgâie de satisfacţie când înşfacă banii.

Au impresia că sunt de neoprit. Cei care se plâng judecătorilor obţin satisfacţii minime: cinci sau zece milioane de lei vechi despăgubiri. Justiţia noastră are probleme de personalitate. Este slabă când trebuie să fie dură şi inflexibilă în faţa celor căzuţi. Deunăzi a condamnat-o pe fosta decană de la Medicină Generală pentru că a primit un buchet de flori, o tavă şi un ceainic. Procurorii DNA au urmărit-o aşa cum un leu aleargă o antilopă în savană. Au prins-o şi i-au rupt gâtul. Pentru asta vor ovaţii în piaţa publică. Pe la spatele lor, însă, huliganii de presă trag foloase. Gazeta şantajistă îi inundă pe procurori cu denunţuri, cu anonime. Cine rezistă şantajului este turnat la DNA. Niciodată nu a fost un transfer mai sulfuros între o instituţie a statului aflată în slujba justiţiei şi adevărului şi o hazna publică. Campania anticorupţie alimentează ticăloşia unor infractori.

Atât Justiţia, cât şi presa sunt un serviciu public. Bunul simţ şi valorile general umane trebuie să le guverneze dincolo de regulile interne. Altfel, sunt cu totul nefolositoare, ba chiar toxice. Suportul masiv în favoarea procurorilor şi judecătorilor, afişat în ultima vreme, denotă tocmai strigătul disperat pentru instaurarea acestor valori. Justiţia este legată la ochi, dar nu are voie să întoarcă spatele realităţii. La ce foloseşte dacă nu este capabilă să oprească o mână de tâlhari care-şi spun ziarişti? Ea există pentru a ţine brutele departe de bâte. Acest lucru trebuie să se întâmple şi la Iaşi.