Caută 
3 MIN
* N-am prea mai auzit nimic despre programele sociale guvernamentale "Litoralul pentru toţi" sau aşa ceva; o fi un semn că litoralul nu mai este pentru toţi, în ciuda creşterii alocaţiilor şi a scăderii TVA la alimente?
E o întrebare pe care ne-am mai pus-o şi cu alte prilejuri şi, de fiecare dată, am primit răspunsuri variate, care s-ar putea grupa sub titlul generic "Aşa bani, aşa distracţie". Tocmai am găsit acum un nou colţ de ţară transformat de proprietar într-o minusculă, dar primitoare staţiune estivală. Chiar el ne va spune mai multe despre asta:
– Da, chiar eu vă spun mai multe despre asta, dacă mai aveţi nevoie. Dar cred că deja aţi privit suficient, iar o imagine face mai mult decât o mie de cuvinte, nu?
– Ar fi interesant să ne povestiţi istoria din spatele acestor locuri…
– Păi, ce istorie? Când s-o-mpărţit norocu’, fost-am eu dus la băut, vorba aia! Mai bine zis, când s-a împărţit pământul, în loc să-mi dea vie, am primit aci, pe malul gârlei care acum o vedeţi, dar dacă dă seceta nu se mai vede. Primăvara, când mai plouă cu bulbuci, se vede, e inundaţie, vin de la Bucureşti domnii din guvern, să se vadă şi ei la televizor, să se dea cu barca trasă de jandarmi. Aşa mi-a venit, de fapt, ideea.
– V-a venit ideea să ce?
– Ideea să fac staţiune cu plajă şi apă, ca la mare, că avem toate condiţiile!
– Dacă privesc în depărtare, văd chiar şi un debarcader: cine l-a făcut?
– E debarcader istoric, făcut de bunicii şi părinţii noştri, chiar de socri, cumătri, veri şi cumnaţi, dar contribuim şi noi la el. E din resturi ruginite. La fund sunt frigidere Fram, aragazuri de prin anii ’50, caroserii de Pobeda; mai sus apar modelele Zil, Frigero, Dacia 1100, televizoare Sirius, Diamant. În stratul superior, de deasupra, am văzut şi un monitor de calculator! Cine are de aruncat, aici aruncă, pontonul e bun, trainic!
– Apa din gârlă e dulce sau ca la mare?
– Dacă eşti fraier să guşti, treaba ta! Gustul e relativ; aici, depinde de ce varsă din deal. Când e de la combinatul de porci, are o anumită consistenţă şi culoare, un anumit miros. Cu gustul cred că e la fel. Când e de la fabrica de sucuri, e altfel şi face bulbuci, de la chimicale. Oricum, e o atracţie locală, la mare n-ai să găseşti aşa ceva!
– Turiştii se pot scălda?
– Pot eu să le interzic? E democraţie! Când se îmbată unii şi vor să se răcorească, nu mai ţin cont nici de cioburi, nici de sârma ghimpată ruginită de pe fund!
– Asta nu-i alungă? Nu se reduc câştigurile?
– Nu-i alungă, că nu mai ţin minte a doua zi. Iar câştigurile chiar cresc, că vindem pansamentul şi plasturii cu adaos mare.
– Plajă este, cu nisip fin, ca la mare?
– Plajă, da, cu ceva mai fin decât nisipul de la mare: praf! Nu ştiţi ce plăcut este să stai pe el, e moale… Când trece un camion sau o căruţă se lipeşte peste trup mai ceva ca nămolul de la ghiol, cică are şi proprietăţi terapeutice!
– Totuşi, de ce ar veni turiştii la dumneavoastră? Ce le oferiţi, ce atracţii aveţi?
– Anul ăsta mai mult probăm, e de încercare: de-abia din 2016 vom intra mai tare, cum s-ar spune, în pâine. Fiind an cu alegeri locale şi parlamentare, vom merge pe tendinţele momentului şi vom promova ce va fi la modă: turismul electoral!
Îți recomandăm
