Nemţeşti

* Foarte tacticos. Un medic sibian, prieten de familie cu actualul preşedinte Iohannis, a povestit, la un post de tv., cum acesta, pe vremuri, pentru propria locuinţă, nemulţumit de prestaţia unor pretinşi meseriaşi, şi-ar fi montat singur gresie în bucătărie, în baie şi pe holuri: „s-a dus în Germania, şi-a cumpărat manualul instalatorului de gresie şi faianţă, şi-a cumpărat utilajul de tăiat sub unghi a materialelor, şi-a adus restul de ustensile şi, măsurând şi răsmăsurând toată ziua, şi-a făcut bucătăria, holul, baia, cu mâna lui, fără nicio experienţă anterioară, ci doar respectând reguli” (/adev.ro/). Poate ar fi o cheie de a înţelege ce înseamnă un lucru bine făcut, desigur, în anumite condiţii, dacă ţinem seama chiar de observaţia unui neamţ, poetul Hoffmann von Fallersleben (autor al unor celebre „Cântece apolitice”), ale cărui versuri au fost traduse de Eminescu şi sună după cum urmează. Pentru un prim aspect, începutul: „Neamţul cercetează lucrul tacticos, pe dos, pe faţă. La surtuc de are pată, el chemia o învaţă”. Continuarea: „Ani întregi mereu citeşte spre a şti cum se cuvine Cu ce chip din cit şi lână iese petele mai bine. Dar când ştie toate celea, cu ce scop le ştie toate? Când surtucul cu pricina e o zdreanţă fără coate”. Traducerea lui Eminescu este cunoscută sub titlul „Germanu-i foarte tacticos”.

* Tot nemţi! De fapt, mulţi nemţişori sunt pitiţi prin diferite zone de tranziţie demografică şi abia numele îi mai dau de gol. La Australian Open, „italianul Andreas Seppi” (doar umărul 46 ATP) a oferit una din marile surprize ale competiţiei, eliminându-l, în turul al treilea, pe Roger Federer, „favoritul numărul doi”. Provenienţa locală din peninsulă a învingătorului a fost menţionată de unii comentatori, mai meticuloşi: „tirolezul Andreas Seppi”. Numai că, dinspre altă zonă a Italiei, respectivul s-ar fi numit, fireşte, Andrea (nu Andreas, variantă curentă germană), ca să nu mai vorbim de SEPPI, nume cu folosire largă în spaţiul german, ca diminutiv al lui Joseph! Iată şi un câştigător „luxemburghez”: (chiar dacă) Gilles, (totuşi) Muller!.

* Firma „Cizmărie”. După apariţia în buletine de ştiri tv la „Diverse”, pe internet găseşti informaţia că, în Berlin, ar funcţiona un bar la care plata consumaţiei se face după un anumit „cod de onoare” al clienţilor, local pe care l-ai putea găsi, deoarece „se numeşte Weinerei” (/foodstory.ro/). Slabă nădejde: în germană subst. comun Weinerei înseamnă, pur şi simplu, „vinărie” şi nu reprezintă ceea ce se cheamă un „brand”, ci indică doar un specific comercial (tot aşa cum Konditorei înseamnă „Cofetărie”, Bäkerei „Brutărie” etc.). Nici Berărie, la noi, nu te-ar trimite la un anumit local, ba, în principiu, nici ţuicărie (glosat, în dicţionare, drept „loc, improvizat, unde se serveşte ţuică”). Desigur, altfel s-ar prezenta lucrurile dacă un întreprinzător cu imaginaţie ar prelua numele comun pe o tablă de firmă.

* Strada „Sens unic”. Să cauţi, la faţa locului, în Berlin, un bar numit „Weinerei” ar fi tot una cu a indica, în orice oraş german, un număr de casă de pe „Einwegstrasse” ori „Einbahnstraße”, echivalând, în engleză de pildă, cu „One-way street”.

* Cu ziua. Revenind la cele de mai sus, considerăm că aceia care (tot pe internet) ne lipsesc principial de orice virtute în cazul în care, la noi, într-un local, plata s-ar face la sume modice autoimpuse, nu ştiu, probabil, că am putea avea şanse dacă s-ar reînvia o tradiţie, dintre cele două războaie, a zonelor viticole moldoveneşti (Basarabia y compris). Anume, după culesul viilor, la anumite hanuri din târguri ca Huşi sau Odobeşti, dar şi pe la crame, se plătea o sumă derizorie drept „intrare”, în preajma prânzului, şi se „consuma” până a doua zi spre dimineaţă, fără măsurători. Avem informaţia despre băutul „cu ziua” de la persoane în vârstă, de sex masculin, demne de toată încrederea, interlocutori din cursul anchetelor etnolingvistice din Moldova istorică, de evocare şi a timpurilor bune de odinioară…

* Diverse: braţele şi ordinul. La un „Observator” (A 1, 24.01), ni s-a spus că o accidentată, în ciuda eforturilor de resuscitare, „a murit în braţele doctorilor” (variante: „Un tânăr a murit în braţele medicilor de la Ambulanţă”; „o mamă şi fiica ei de 9 ani s-au stins în braţele medicilor”). Peste câteva momente, în emisiunea citată, o (nouă) grozăvie: o tânără a fost ucisă din gelozie; criminalul nu a putut să o convingă „să se întoarcă în braţele lui”. Ceea ce pare a nu fi tot una nici cu „A murit în braţele soţului ei, sub privirile indiferente ale medicilor”. Problemă de prepoziţie! Traducerea („Zone Studio”) a unui enunţ narativ din filmul „Batalionul diavolului”: pentru fapte de vitejie, unitatea respectivă a fost citată „pe ordinea de zi” a armatei; nu s-a precizat punctul din desfăşurător.

Stelian Dumistrăcel este profesor universitar doctor în cadrul Departamentului de Jurnalistică şi Ştiinţele Comunicării de la Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi