Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Ooof, gimnastica meaaa!

GALERIE
gin
  • gin
- +

Marea problemă nu este ghinionul Larisei Iordache sau ratările Cătălinei Ponor, ci că nu apare mai nimic în spatele lor.

Campionatele Mondiale de gimnastică feminin s-au sfârşit, pentru noi, la fel cum au început. Fără prezenţe în vreo finală. Poate că multă lume a considerat un astfel de eşec drept un ghinion, un cumplit ghinion. La fel cum “un-cumplit-ghinion” a fost şi necalificarea echipei României la Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro. Atunci, ca şi acum, cea mai bună gimnastă a României, Larisa Iordache, s-a accidentat şi a contribuit, fără să vrea, la ratarea obiectivului. Mai an, ne-am bazat pe o singură gimnastă, Cătălina Ponor, care a făcut şi ea tot ceea ce a putut. Fără medalie. În 2004, la 17 de ani, Cătălina era steaua gimnasticii româneşti. Dar în vremea aceea, o gimnastă de 30 de ani, oricât de aureolată ar fi fost, nu-şi găsea locul în naţionala olimpică a României. Şi nu neapărat din cauza vârstei, ci din cauza concurenţei. Trecând mai mult maşina timpului în marşarier, ne amintim că în 1978, la doi ani după explozia “zânei de la Montreal”, România câştiga la Fort Worth, în Texas, titlul mondial pe echipe, fără Nadia. Pentru că gimnastica românească producea şi a produs mai mereu până în ultimii ani, indiferent că la cârma şcolii de maestre de la Oneşti, sau mai târziu Deva, lucra Bela Karolyi, Adrian Goreac sau Octavian Bellu. În anii trecuţi, tot celor care prevesteau căderea în prăpastie a sportului românesc li se punea pumnul în gură. “Bine că mai avem măcar gimnastica şi canotajul”, sporturi care n-au cum să decadă la noi, pentru că noi avem tradiţie. Anul trecut, la Rio, tradiţia s-a făcut praf, pentru că tradiţia prin ea însăşi nu produce. Fiindcă nu mai există nici emulaţie şi nici profesionism. La gimnastică, “praful” s-a confirmat şi în primul an post-olimpic. La canotaj, mai este de văzut dacă rezultatele de la recentele Campionate Mondiale reprezintă un nou început sau un foc de paie.

Emulaţie şi profesionism. Gimnastica a fost unul dintre puţinele sporturi care au creat emulaţie în România. Precum tenisul de masă, pe vremea Angelicăi Rozeanu, precum handbalul în vremea lui Moser, Gaţu &Co, precum tenisul pe vremea lui Ilie Năstase. Fotbalul, în calitate de rege al popularităţii, n-are nevoie de emulaţie, pentru că şi-o creează el însuşi. În rest, nu există niciun sport în care un loc 7/8 la Mondiale să facă să se vorbească despre o “generaţie de aur”. La gimnastică a fost o vreme în care răsăreau în curţile românilor bârne improvizate din capre de lemn, ori trunchiuri răsturnate de copaci, pentru ca fetiţele casei să arate că ştiu să evolueze ca Nadia. Pe vremuri, gospodinele autohtone făceau coadă să-şi înscrie odraslele la gimnastică, să aducă prestigiu, bani, să vadă şi ele lumea şi, eventual, să devină top-modele după retragere. După o vreme, mai ales după dobândirea libertăţii, au aflat că gimnastica nu reprezintă doar medalii, imagine, glorie, ci şi multă, multă  transpiraţie. S-a mai aflat şi despre metodele violente cu care erau tratate micuţele gimnaste de către antrenori care doreau performanţa cu orice preţ. Şi astfel, acest sport, încet-încet, s-a transformat din “glorie-medalii-reviste”, în “adolescenţă pierdută”, “accidente vertebrale” şi, potrivit talentului generalizator deosebit al românului simplu, în bătăi rupte din rai la antrenamente. Mai poţi convinge acum un părinte să-şi dea fata la gimnastică, atunci când aude ce se aude? Mai poţi convinge o fată să-şi distrugă coloana la gimnastică, acum când sunt atâtea posibilităţi de afirmare mai comode?

Revenim la Rio 2016 şi Montreal 2017. Fragilitatea Larisei Iordache nu este o problemă a gimnasticii româneşti. Este a Larisei însăşi dacă nu a nivelului scăzut la care se află medicina sportivă de pe la noi. La noi, unde celebrul Ioachim Oană, cel care a distrus din neatenţie în 2000 cariera sportivă a Andreei Răducan, este considerat şi acum un  specialist intangibil în domeniu. Problema gimnasticii româneşti, condusă acum chiar de către Andreea Răducan, este aceea că echipa tricoloră este zero fără Larisa Iordache. Nu e o tragedie că gimnasta Cătălina Ponor a căzut de pe bârnă şi a ratat solul. Se întâmplă şi la case mai mari, şi la vârste mai tinere. Deşi pentru gimnastă, un asemenea final este aproape tragic. Marea problemă este aceea că nu mai există nimeni şi nimic, în spatele Cătălinei şi a Larisei.  Vremurile de la Fort Worth, când Emilia Eberle şi Melita Rühn aduceau României titlul mondial chiar în absenţa Nadiei, par a fi decupate dintr-un film istoric. Poate că nu era cazul să ne întristăm atât, să ne lamentăm manelistic “Ooof, gimnastica meaaa!” în primul an post-olimpic. Poate că la Tokyo, în 2020, vom avea o echipă cât de cât competitivă. Până să ajungem (dacă o să ajungem) la zăpezile de altădată, mai este mult de construit. Mai exact, de reconstruit!

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri