Parlamentarii ieşeni şi bariera de la Uricani

La câteva zile după accidentul de la Uricani, la trecerea la nivel cu calea ferată, unde au murit 11 persoane, au apărut primele reacţii ale parlamentarilor din colegiul pe al cărui teritoriu se află locul cu pricina şi din cel din care provin toate victimele. Le-am cerut opiniile pentru că stă în puterea lor să determine reacţii care să modifice un sistem, pornind de la cazuri concrete. Accidentul de duminică a arătat că, pe lângă vina evidentă a şoferului, au fost şi cauze de ordin obiectiv care au făcut posibilă tragedia. Un caz similar din Marea Britanie, în urma căruia au murit nouă persoane, a dus la modificarea legislaţiei din domeniul feroviar. Citiţi un editorial foarte bun pe această temă scris anul trecut de colegul Florin Nicula, după coliziunea dintre un tren şi o maşină privată, în acelaşi loc, la Uricani, care s-a soldat cu trei victime, soţ, soţie şi copilul acestora.

I-am întrebat pe parlamentari despre învăţămintele ce se pot desprinde în urma nenorocirii de duminică şi din alt motiv. Dacă vă amintiţi, în urmă cu nici un an toţi actualii aleşi, indiferent de partidul din partea căruia au candidat, s-au angajat să rezolve lucruri care ţineau mai mult de activitatea primarilor decât de cea a unui parlamentar. Asfaltările de drumuri, construcţia de poduri, înfiinţările de curse auto şi aeriene, prelungirile de trasee, pietruirile etc. au făcut parte în exces din arsenalul electoral al acestora. S-a spus atunci că votul uninominal pe colegii personalizează atât de mult proiectele electorale, încât alegerile generale capătă accente locale, iar parlamentarii fac promisiuni nerealiste, pentru că nu stă în atribuţiile lor să realizeze ceea ce ţine de competenţele unui primar, sau ale Guvernului, iar capacitatea de influenţă pe lângă aceştia este limitată.

Iată că acum se confirmă acest lucru. Cinci parlamentari nu par a fi în stare să determine o companie de stat, în cazul de faţă SNCFR, să monteze o barieră. Aceasta spune ceva despre puterea reală a aleşilor din Parlament, în ceea ce priveşte influenţa asupra Executivului. Lucru văzut de altfel şi la începutul anului, atunci când nici un parlamentar nu a reuşit să determine vreun amendament la legea bugetului pe anul în curs. Mai mult, situaţia de faţă spune ceva şi despre pregătirea parlamentarilor noştri. După cum aminteam mai sus, în Marea Britanie a fost schimbată legislaţia privind regimul vitezei trenurilor la trecerile de nivel, după un accident similar. O asemenea abordare sau, în fine, măcar o tentativă sau o încercare de analiză, nu am depistat-o la aleşii noştri. Dar poate cel mai trivial aspect al problemei, dacă nu cumva de un comic tragic, este acela că în colegiul cu pricina este deputat nimeni altul decât fostul ministru al Transportului, Relu Fenechiu, deci şeful SNCFR, cel care ar fi putut, teoretic, acorda buget pentru bariera în cauză. În plus, secretar de stat la Transporturi este tot un ieşean, fost şef în cadrul regionalei locale a SNCFR. Să mai adăugăm, pentru a completa tabloul, că senator în colegiul respectiv este nimeni altul decât ministrul Economiei, Varujan Vosganian.

Să recapitulăm. În urmă cu un an, două persoane au murit zdrobite de tren la trecerea la nivel cu calea ferată din comuna Uricani. Şoferul vinovat a fost un medic stomatolog, o persoană rezonabilă a cărui neatenţie i-a fost fatală. La vremea respectivă s-a discutat intens despre nevoia de a găsi o soluţie tehnică în stare să împiedice repetarea unei atari situaţii. A urmat campania electorală pentru alegerile generale în care candidaţii au promis o sumedenie de lucruri concrete. După acestea, deputatul din colegiu ajunge minstru al Transporturilor, iar senatorul devine ministru al Economiei. O nouă tragedie se petrece în acelaşi loc, cu unsprezece morţi de data aceasta. Fostul ministru al Transporturilor acuză compania care i-a fost în subordine că nu a montat bariera acolo. Ceilalţi parlamentari spun câte ceva, la trei zile distanţă, zoriţi mai mult de presă. La nici unul dintre ei, problema traversării de acolo nu fusese pe agenda de lucru de după învestitură.  Au avut lucruri mult mai importante de rezolvat. Se pare că aşa funcţionează administraţia şi politica în România: un amestec de şiretenie, incompetenţă şi fatalitate. Dumnezeu să-i ierte pe cei morţi.

Publicitate și alte recomandări video