Paştele golanilor

Imediat după cel de-al doilea Război Mondial, în preajma zilei de 1 Mai („Paştele golanilor”, cum îi mai zicea cu năduf bunica), în casa bunicilor mei au trebuit să fie găzduiţi temporar, la sugestia conducerii muncitoreşti a Republicii Populare România, nişte nou veniţi la oraş aflaţi în căutarea afirmării pe linie de partid. Casa era curată şi spaţioasă, grădina era îngrijită, o plăcere să stai pe munca altuia fără să faci nimic pentru aceasta. Încetul cu încetul, de când cu sosirea „oaspeţilor”, din gospodăria bunicilor au început să dispară ba bicicleta, ba ceva haine întinse afară la uscat, ba chiar şi ouăle din cuibar, până când într-o zi, întorcându-se de la treabă, bunicii îi găsiră pe chiriaşi taman în sufrageria lor, chefuind cu alţi politruci aciuaţi prin alte case de pe aceeaşi stradă. Din fericire tinerii viitori activişti au fost mutaţi în scurt timp în alte locuinţe mai spaţioase, oferite de către conducerea de Partid, aşa că viaţa bunicilor şi-a putut relua cursul cât de cât normal.

Dacă bunicii mei au fost mai norocoşi, scăpând mai repede de oaspeţii nepoftiţi, se pare că astăzi la Chişinău, la 70 de ani după mizeriile care se întâmplau în acea perioadă în România, situaţia este un pic mai delicată. Imediat după alegerile din 2009, după înlăturarea lui Voronin şi a comuniştilor de la putere, Partidul Liberal Democrat şi cu Partidul Liberal sunt nevoite să coopteze în Alianţa de Guvernare (pentru a avea numărul necesar de voturi în Legislativ) şi Partidul Democrat, un verişor mai soft al comuniştilor moldoveni (Marian Ilici Lupu – da, chiar aşa îl strigă colegii! – liderul democraţilor moldoveni fiind aceeaşi persoană care, în calitate de creier mic al lui Voronin, acuza România de lovitură de stat în aprilie 2009). Urmează câţiva ani de reforme profunde, al căror greu este dus de către Liberal-Democraţi şi Liberali. Odată greul trecut şi ţara pusă cât de cât pe roate, întocmai chiriaşilor bunicilor mei, apar şi cei de la Partidul Democrat care îşi lasă şi ei câteva genţi în sufragerie, la vedere. Pe nesimţite (şi cu nesimţire) proastele obiceiuri ale foştilor comunişti încep să iasă la iveală: ba mai dispar câţiva lideri Liberal-Democraţi înspre camera Democraţilor,  ba mai apar nişte dosare pe la Procuratură în schimbul cărora vocalii Liberali încep să tacă subit, pas cu pas chiriaşii noştri încep să devină influenţi şi să se instaleze prin toată casa.

La începutul lui 2013, văzând că lucrurile degenerează în justiţia de la Chişinău, Liberal-Democraţii moldoveni decid să pună piciorul în prag şi, în firescul reformelor europene pe care le pornise Moldova, solicită Partidului Democrat demiterea protejatului lor, Procurorul General al Republicii Moldova, cel care conducea discreţionar o instituţie esenţială pentru ţară. Rezultatul? Noul lider al Democraţilor, Plahotniuc (un mini Dan Voiculescu basarabean) nici nu vrea să audă de acest lucru aşa că nu Procurorul, dar Guvernul Filat (cel mai pro-european guvern avut vreodată de Moldova) este demis. După ceva timp urmează guvernul Gaburici care solicită, şi el, depolitizarea instituţiilor de drept de la Chişinău. Surpriză: Guvernul Gaburici trebuie să îşi dea demisia! Se mai face încă o încercare de Alianţă de Guvernare, doar-doar se va reuşi păstrarea traseului european. Liberal-Democraţii o propun premier pe Maia Sandu, intransigenta ministră a Educaţiei, care acceptă nominalizarea doar cu condiţia depolitizării aceloraşi sisteme moştenite (şi folosite) de către filo-comunişti. Rezultatul? Nominalizarea doamnei Sandu este respinsă de către Partidul Democrat. Mânaţi mai degrabă de naivitate decât de masochism, Liberal-Democraţii reuşesc până la urmă să îl impună pe Valeriu Streleţ în fruntea Guvernului. Cu socialiştii şi comuniştii pregătind întoarcerea Moldovei înspre Moscova, Premierul Streleţ cere o reformă imediată şi radicală a sistemului judiciar de la Chişinău şi solicită – vai, Doamne! – demiterea aceluiaşi Procuror General. Agasaţi, probabil, de atâtea şi atâtea încercări, democraţii, împreună cu voturile comuniştilor şi a socialiştilor lui Putin demit şi Guvernul Streleţ (da, aţi ghicit!). Mai mult, pour la bonne bouche, acelaşi Procuror General primeşte mână liberă şi Vlad Filat, liderul Liberal-Democrat, este reţinut într-un blitzkrieg care a băgat spaima în oricine ar mai avea curajul să ridice capul şi să creadă că în Europa un Procuror General nu trebuie să asculte direct de ordinele unui şef de partid.

Ce se întâmplă de aici încolo? Conform scenariului, teatrul ambulant va merge mai departe: se simulează negocieri pentru un guvern pro-european votat cu sprijinul Partidului Democrat, a grupusculului Leancă (trei deputaţi) şi… Partidul Comuniştilor. După toate aparenţele, probabil că Leancă (prietenul proaspăt alungatului Victor Viorel Ponta) va deveni din nou un simplu Prim Ministru, comod tuturor stăpânilor din culise. Ţinând cont că ruşilor numai de finanţat alte state nu le mai arde acum, comuniştii moldoveni vor juca, pentru moment, rolul pragmaticilor pro-europeni (declarând, deja, că vor „modernizare europeană pentru Republica Moldova”), cele 150 de milioane de euro oferite cu generozitate de către contribuabilii români unui Guvern care va funcţiona cu încuviinţarea lui Voronin fiind esenţiale pentru a putea scoate Republica Moldova din iarna care urmează. După care, mai înspre „Paştele golanilor”, când afară se încălzeşte şi nu vor mai fi facturi prea mari la gaz, domnii Plahotniuc şi Dodon vor uita să mai întoarcă ceasul după ora Europei.

P.S. Pe Voronin nu l-am omis din enumerarea de mai sus, dar, după cum scriu unii ziarişti de la Chişinău mai bine informaţi decât cei din România, tot înspre primăvară va urma şi o uniune prin absorbţie la Chişinău, Plahotniuc urmând să îşi atârne la breloc şi Partidul Comuniştilor, noua struţo-cămilă urmând să se numească (aici e aici!) Partidul Social Democrat din Moldova. Of, taman acum când Victor Viorel a trebuit să împacheteze şi să lase locul liber. Păcat, chiar cred că ar fi fost interesante nişte schimburi de experienţă cu partidul-soră de peste Prut. 

Radu Popescu este consultant politic în Republica Moldova