Caută 
3 MIN
Câte o feudă pentru fiecare baron.
Un călător străin, rătăcit, pe la 1800, prin Moldova, descria astfel structura şi relaţiile sociale din Iaşi. Primii ca rang erau boierii, ce se făleau cu trăsurile lor; veneau apoi curtenii, care mergeau călare mândri nevoie mare; urmau negustorii de toate neamurile, adică armeni, greci, evrei, germani, dar şi moldoveni, care-şi plimbau necontenit marfa; ultimii erau cei din popor, care umpleau străzile, umblând pe jos ori în carul tras de boi, cei care deîndată ce zăreau pe vreunul dintre ieşenii mai de soi se apucau de temenele, ba chiar se aruncau în glod, cu tot cu familie şi cu bietele animale, pentru a-i face neabătută cărare. Ei formau majoritatea.
E uimitor cum exact această mentalitate de slugă a poporului s-a păstrat, indiferent de epocă. Chiar şi în comunism, când boierii şi negustorii bogaţi, unii transformaţi de vremurile moderne în burghezi veritabili, au fost căsăpiţi din raţiuni de stat, poporul a rămas la fel. Doar că în loc să se mai închine în faţa celor cu sânge albastru s-a ploconit mai întâi lui Stalin, apoi PCR şi genialilor săi conducători.
Nici după 1990, situaţia nu s-a schimbat. Baronii care şi-au împărţit atunci ţara şi-au repartizat fiecare şi câteva sute de mii de suflete de oameni simpli. Oferindu-le periodic mici pomeni, şi neuitând să laude în gura mare frumuseţea femeilor şi hărnicia bărbaţilor din popor, şi-au asigurat eterna lor recunoştinţă. Adică votul lor.
Regionalizarea, în forma gândită mai întâi de PDL, iar acum de USL, continuă aceeaşi tradiţie. De a-l face pe cel supus şi mai supus, pe cel sărac şi mai sărac. Deşi scopul acestui important proiect ar trebui să fie dezvoltarea echilibrată a României, punându-se accent nu doar pe autonomia locală (care valorizează camarila de partid), cât mai ales pe responsabilizarea comunităţilor locale, (şi) prin reducerea drastică a birocraţiei, actuala reforma urmăreşte doar prezervarea puterii liderilor consacraţi.
Anunţul făcut de premierul Ponta, cum că s-ar putea să avem nu opt regiuni de dezvoltare, cum ar fi fost firesc, ci vreo 10 ( atunci de ce nu 12 sau 15?), dovedeşte că nu se mai ia în calcul nici criteriul istoric, nici cel economic, ci doar cel exclusiv politic. Fiecare baron din USL vrea bucata lui de feudă. Şi, bineînţeles, câte o halcă din popor, care să-l legitimeze prin alegerea sa. Să nu credeţi că electoratul, acel electorat care-şi scoate la mezat votul, şi care începe să devină majoritar, nu-i va fi alături!
Pe vremuri, şi tot la Iaşi, exista breasla calicilor (sau a mişeilor), adică a ieşenilor care trăiau doar din cerşit. Uneori extraordinar de numeroşi, calicii era folosiţi pentru împlinirea intereselor oculte ale unora sau ale altora dintre cei foarte bogaţi. Parcă nici aici nu s-a schimbat mare lucru.
