România nebună

Condamnatul Liviu Dragnea şi-a dat cuvântul că viitorul guvern va îndeplini fără zăbavă programul politic pentru care PSD a primit, la scrutinul parlamentar de pe 11 decembrie, votul masiv al românilor. La fel de onorabil s-a comportat pesedistul şi după alegerile din 2012, când – din postura de vicepremier -, făgăduia solemn că va realiza o reformă administrativ-teritorială neasemuit de frumoasă. Dar tentativele firave ale lui Dragnea de descentralizare a României s-au dovedit atât superficiale, cât şi dificil de pus în practică.

Eşecul liderului de azi al PSD era previzibil. Ca să descentralizezi România, eşti obligat să o regionalizezi. Ca să o regionalizezi, trebuie să desfiinţezi atât judeţele (nu mă refer la denumirea ca atare, ci la ceea ce reprezintă azi din punct de vedere politic, administrativ şi geografic), cât şi actualele comune; apoi, să împarţi noile regiuni (care pot respecta graniţele provinciilor istorice ori ba, dar mai bine da!) în structuri mai mici decât judeţele, dar mai mari decât comunele, asemănătoare vechilor districte/ scaune din Ardealul imperial, plăşilor regăţene, ori, mai spre noi, raioanelor comuniste. Dar, dacă procedezi astfel, comunităţile foarte sărace, "socialiste", controlate la sânge de către primarii PSD, ce supravieţuiesc doar graţie micilor furtişaguri şi ajutoarelor de la stat, se vor topi în comunităţile mai bogate, mai liberale. Pariez că, într-un astfel de caz, aplicând legile şi tăind pomenile sociale, într-un timp relativ scurt, sărăntocii vor fi nevoiţi să-şi reconsidere poziţia faţă de muncă, ţară şi partid. Dar unde sărăcie nu e, nici PSD nu prea e, deci Dragnea şi-ar secţiona singur creanga de sub picioare, iniţiind o reformă administrativ-teritorială pe bune, capabilă să creeze o România rânduită şi prosperă.

Creşterea clasei mijlocii stă sub semnul aceluiaşi risc pentru PSD. Potrivit lui Robert Levy ("Gloria şi decăderea Anei Pauker"), pe vremuri, în România, ca şi în alte state înapoiate din estul Europei, aristocraţiile autohtone, temându-se de ascensiunea unei clase mijlocii băştinaşe, ce le-ar fi pus în pericol privilegiile, au apelat la străini, pentru a dezvolta economia naţională. (La noi, în vechiul Regat, acest rol le-a revenit în special evreilor, care s-au adaptat extrem de rapid. Când explozia demografică şi sărăcia accentuată din mediul rural au condus la un exod al românilor spre oraşe, aceştia au dat acolo peste evrei, iar conflictul dintre majoritate şi minoritate a devenit, din păcate, inevitabil.) Merită reţinută afirmaţia că, dintotdeauna, şi nu doar la noi, cei care deţin puterea văd în clasa mijlocie un potenţial adversar politic. Iar faptul că diaspora are o atitudine majoritar anti-PSD nu face decât să întărească ideea că românii care luptă din greu pentru o viaţă mai bună resping partidele care îi sacrifică permanent pe cei care muncesc pentru cei care stau cu mâna întinsă. Pariez, din nou, că (partidul/ guvernul lui) Liviu Dragnea se va feri ca de foc să ia măsuri sincere şi eficiente de întărire a clasei mijlocii! Pentru că şi aici e nevoie, înaintea majorărilor de salarii, de reforme profunde, care să valorizeze performanţa, nu obedienţa şi corupţia. 

Am şi o dovadă irefutabilă la îndemână. Preşedinte de CJ la Teleorman, mulţi ani la rând, Liviu Dragnea a transformat "ţinutul pădurii nebune" într-o feerie a pomanagiilor, a dependenţilor de stat, al căror număr a crescut de la an la an. Cercetaţi statisticile oficiale. Păi, altfel cum să-i aduci încolonaţi la vot, cum să câştigi zdrobitor? Câtă clasă mijlocie are judeţul din care au dispărut toate librăriile, după atâţia ani de domnie pesedistă binefăcătoare? A crescut ori a scăzut? Verificaţi! Să nu vă miraţi dar, aici, orice afacere privată de anvergură şi orice investiţie de stat sunt "supervizate" de apropiaţii lui Dragnea.

Şi, pentru a treia oară, pun pariu că, peste patru ani, cu un PSD populist, mincinos şi iresponsabil în frunte, România are şanse infinit mai mari să ajungă un Teleorman ceva mai întins decât o ţară modernă, civilizată,  europeană. Adică nu o Românie mai bună, cum promit pesediştii, ci una foarte-foarte ne-bună!