Softul ascuns al politicii româneşti

Premierul Victor Ponta se pregăteşte pentru cel mai negru scenariu. Alături de el, întregul partid, şi, împreună cu PSD, PNL, PDL sau neîntinatul PMP. Avansul dosarului „Microsoft” prefigurează o scormonire în activitatea a cinci guverne, prin care s-au perindat cam toate partidele. În sinea sa, probabil, candidatul PSD îşi spune ce prostie a făcut când a dat curs notei Corpului de Control sesizând DNA pentru ilegalităţi descoperite în activitatea „băsiştilor” Valerian Vreme şi Daniel Funeriu. „Dreptatea până la capăt” găseşte acum capetele în buzunarele unor piloni grei partidului, oameni de casă ai lui Adrian Năstase ori miniştri etalon ai PSD, precum Ecaterina Andronescu sau europarlamentarul Dan Nica.

Corupţia transpartinică şi transguvernamentală, predată ca o ştafetă sportivă în cursa pentru jefuirea banului public, pare a nu fi lovită de crampe musculare şi abandon. S-a dopat hrăpăreaţă, prin iniţiere de HG., acte normative, abuzuri, din contracte inutile, umflate de câteva ori. Orice cetăţean al României trebuie să se întrebe cât a plătit din propriul buzunar mita pentru aceşti demnitari. Grosul mitei pentru licenţele Microsoft nu a fost dată de o firmă străină pentru demnitari români, ci a fost livrată din bugetul public în conturile din offshoruri ale demnitarilor români, pentru ca aceştia să accepte umflarea preţului licenţelor de software. Licenţele au fost un pretext, un paravan construit din justificări închipuite de maeştri de culise.

Despre deznodământul dosarului Microsoft nu trebuie să ne facem probleme. Va fi finalizat, dar problema este în cât timp. Softul ascuns al politicii româneşti se află sub o lupă americană, întrucât FBI a pornit la rându-i investigaţia, stârnind muşunoiul de la Bucureşti în pragul alegerilor prezidenţiale. Printre mulţi alţii, într-un singur dosar apar (colateral deocamdată), numele a doi candidaţi „ireconciliabili”? Ancheta procurorilor ne arată că marile lupte între „băsiştii” şi „pesediştii” neamului sunt nişte simple ţipete de operetă, iar prăpăstiile dintre numele Ponta şi fosta familie Udrea-Cocoş sunt nivelate de un celebru brand al tehnologiei.

Sigur, Dorin Cocoş este responsabil pentru faptele lui, o acuzaţie de luare mită de vreo 8-9 milioane de euro, dar le-o fi luat într-adevăr „pe la spatele soţiei”, Elena Udrea? Neştiut, nebănuit? Când aceasta era cel mai influent consilier prezidenţial sau pe când era „primul-ministru” al guvernului Emil Boc? Ce coincidenţă! Dacă avocaţii „foarte buni”, cum se prezintă pe sine Elena Udrea, nu au avut nicio bănuială de unde apăreau atâtea milioane în bugetul familiei, nici în calitate de soţie să nu fi simţit ceva? Constatăm un „eşec total” în relaţie, din care candidata PMP a ieşit tocmai la timp, cu un partaj generos: conturi de milionar, şase terenuri, trei clădiri şi două autoturisme. Până una alta, chemată la DNA să explice detaliile altui dosar, a ajuns la vorba lui Adrian Năstase pe care fostul premier ne-a tot zis-o de ne-am săturat: „Eu nu cred în coincidenţe”. Dar noi de ce-am crede?

Carevasăzică, DNA conspiră împotriva Elenei Udrea. Conspiră împotriva lui Victor Ponta, împotriva întregii clase politice, baricadată în redutele din Parlament sau implicată în gherila din comisiile juridice, unde avizele de urmărire penală sunt ţinute până după alegeri. Aşa cum ANI şi Înalta Curte conspiră împotriva candidatului Klaus Iohannis în chestiunile de incompatibilitate. Rând pe rând, candidaţii promit dimineaţa şi seara dau cu subsemnatul în faţa achetatorilor. Ne putem întreba dacă această campanie prezidenţială nu s-a transformat cumva într-o cursă contracronometru la capătul căreia se află marele ei premiu: imunitatea.