Apus de soare

Epopeea orgoliilor moldave s-a incheiat, dupa ce PNL si Partidul Moldovenilor au decis sa fuzioneze. Cea mai ambitioasa initiativa politica locala de dupa 1989, structurata in jurul unui ciudat ethos regional, nu a mai rezistat la gindul probei alegerilor generale. Disparitia PM nu este o tragedie. Pina acum, acest partid, in afara de a sensibiliza si valorifica politic o anumita frustrare, nu a reusit sa puna in aplicare nici unul dintre scopurile pentru care ar fi fost infiintat. Pentru acest fapt i-ar fi trebuit tocmai ceea ce nu putea avea niciodata ca partid regional: pondere nationala, cu o reprezentativitate parlamentara capabila sa sustina si sa finalizeze un demers legislativ complicat, care sa scoata Moldova din inapoiere. Intr-un fel, deznodamintul politic al PM era previzibil. In alegerile locale a atras voturi in functie de notorietatea pe care liderul partidului, Constantin Simirad, o cistigase. O victorie personala, intr-un partid extrem de personalizat, era singura ce putea fi obtinuta. Mai departe, in lupta pentru generale, PM nu ar fi avut nici un cuvint de spus, raminind cantonat intre colinele Iasului. PM risca sa se inscrie pe o traiectorie anonima, pur figurativa, daca nu ar fi gasit cu rapiditate umbrela unui partid cu reprezentativitate nationala.
Dar de ce tocmai liberalii? Nu cumva Simirad, mai apropiat de vechea matca a Aliantei Civice, care a ramas mai fidela PNTCD, respectiv CDR, si-a calculat gresit intrarea in marea politica? Dimpotriva. Pragmatic, Simirad intelege ca a te pozitiona alaturi de PNTCD in acest an electoral inseamna a incasa gratuit nemultumirile fata de o guvernare la care, de fapt, nici nu a fost partas. Si apoi, cum ar fi stat in acelasi partid Vasile Lupu si Constantin Simirad? Pozitia lui Vasile Lupu, ca vicepresedinte national al PNTCD, nu poate fi in nici un fel sub semnul intrebarii la sefia filialei iesene. Mai raminea varianta oferita de PNL, un partid care, daca manevreaza curajos, are perspective mari de crestere. In plus, filiala ieseana a PNL a avut in permanenta imaginea unei turme fara pastor: scandaluri, frictiuni intre vechii membri si cei din PAC si PL’93, care au creat senzatia unei permanente vinzoleli. Simirad ar putea aduce acea imagine a liderului de care liberalii duc atita lipsa. Si nici liderul PNL local, Adrian Mogos, nu a dovedit adevarate calitati de lider.
Toate actiunile politice ale lui Mogos in raport cu centrul s-au desfasurat cu intirzire. A asteptat mai intii sa vada care este semnalul de acolo, pentru ca apoi sa se conformeze spasit. Pe plan local, prestatia sa a avut citeva precedente care au marcat soarta administratiei. Prima ar fi alegerea lui Tanasoiu ca presedinte la Consiliul Judetean, cea mai proasta din toate variantele posibile. Apoi, abia dupa indelungi aminari, la presiunea unor membri de partid, a luat in discutie si afacerea de la DADJ. Ca sa nu mai amintim cit de slab organizator al filialei a putut fi si ce fel de autoritate are in fata colegilor de partid. Amenintat, in ultima vreme, cu un puci din interiorul partidului, a reusit sa atraga o majoritate fragila numai pentru scurte perioade de timp. Mai mult, in rolul de agent electoral, Mogos nu conteaza. De toate aceste aspecte Simirad este foarte constient.
In sfirsit, la nivelul Iasului, aceasta schimbare este privita de liberali ca o importanta achizitie electorala. Ca agent electoral, Simirad ar putea aduce, cum a dovedit-o de atitea ori, importante procente PNL-ului. La Bucuresti, unde Stoica a batut palma cu Simirad, conteaza mai putin care vor fi sacrificiile pe plan local din partea vechilor liberali, cit scorul alegerilor. In aceeasi masura, are o mica importanta si ce fel de convingeri liberale are Simirad. Intr-adevar, ar fi o mare performanta daca cineva ar reusi sa dibuiasca asa ceva in conceptiile, actiunile politice si adminstrative pe care Simirad le-a intreprins pina in momentul fuziunii. Este cu atit mai greu de crezut ca vor aparea dupa aceea.
Consecintele acestei intelegeri pentru politica ieseana sint importante. Daca va fi definitivata cu succes, fuziunea poate schimba datele alegerilor generale pentru municipiul Iasi si ar putea atenta la suprematia pe care PDSR se asteapta sa o dobindeasca in judet. Dincolo de perspectivele roze pe care protagonistii fuziunii le prevad, mai ramin calvarul etapelor concrete si orgoliile personale ale celor care si-au dat acordul. (Mihai CHIPER)