Caută 
4 MIN
Intre sporturile de echipa, cel putin la momentul actual, baschetul ocupa locul secund in preferintele iesenilor, dupa regele fotbal. S-ar putea ca, in curind, voleiul sau handbalul sa schimbe aceasta ierarhie pentru ca performantele aduc suporteri. In ultimele doua decenii, doua sporturi cu mingea au adus medalii nationale la echipe de seniori: baschetul si rugbiul. Ultimul, insa, este un sport mai complicat, are o lume a lui, in care se patrunde mai greu; in schimb, jocul cu mingea la cos este, ca si handbalul sau fotbalul, mai pe intelesul tuturor. Un prim argument pro baschet.
Iata-l si pe cel de-al doilea: orasul nostru este privit cu simpatie la Federatia Romana de Baschet din mai multe motive, unul fiind cit se poate de evident. Priviti harta baschetului romanesc si cautati echipe de baschet din zona Moldovei in primele esaloane. N-o sa gasiti in alta parte decit la Iasi. La Bacau, Piatra Neamt, Suceava, orase, in general, cu echipe mai bune pe ansamblu decit urbea bahluviana, nu este loc de baschet. Cind si cind, mai scoate capul Galatiul. Iar orice conducator de federatie isi doreste ca sportul pe care il cirmuieste sa fie armonios reprezentat pe cuprinsul tarii, din motive care nu mai trebuie explicate. Astfel se explica de ce Carmen Tocala, presedintele FRB, a insistat pe linga conducerea CS Politehnica sa accepte locul vacant lasat de Steaua Turabo in Divizia A masculina sau sa se mai gindeasca in privinta retragerii in plin campionat a echipei feminine. Echipa de baieti a fost pregatita pentru a evolua in Divizia B, in conditiile obligatorii de acolo, fara straini in lot, cu limita de virsta si cu jucatori crescuti in pepiniera. Cu un buget restrins, pentru salarii mici si deplasari mai putine si mai scurte. Iar retragerea echipei bucurestene a venit prea tirziu pentru o schimbare spectaculoasa de strategie. Hotarirea clubului Politehnica de a accepta locul din Divizia A a fost determinata mai putin de rugamintile lui Carmen Tocala, cit de faptul ca echipa masculina poate juca un sezon fara riscul retrogradarii.
Cu echipa feminina, situatia a fost nitel mai complicata. Prognozele nu o aratau ca fiind cea mai slaba echipa din campionat si, de fapt, nici nu este. Insa in patru etape, Politehnica National a suferit tot atitea infringeri, desi in toate aceste partide a avut momente in care a aratat, limpede ca poate mai mult decit arata. Probleme de bucatarie interna, de stadiul pregatirii, de calitatea bancii tehnice si de omogenitate a lotului au subdimensionat aceasta echipa, iar schimbarile petrecute in sinul gruparii pot fi un semnal de revenire. O regrupare a fortelor este, neindoios, mai buna decit o retragere rusinoasa, chiar daca argumentul economiilor este – din pacate -foarte puternic.
Mentionam mai sus ca orasul nostru este singurul care reprezinta Moldova in privinta baschetului. Atit cit putem, de valoarea Politehnicii CSS Unirea la baieti si a Politehnicii National la fete. Acesta este un lucru care da de gindit pentru ca in scolile din zona estica se practica acest sport si – mai mult – rasar talente. Daca in alte orase nu se poate construi o echipa de prim esalon, la Iasi aceasta exista si orasul nostru ar trebui sa fie un punct de atractie pentru fetele si baietii talentati din toata Moldova. Din pacate, aceasta stare este o virtualitate. S-a ajuns in situatia ca echipa feminina a Iasului sa nu aiba in lot nici o ieseanca, fara a mai vorbi de talente aduse de la Botosani, Neamt sau Suceava. Fete care ar fi multumite cu o masa calda la cantina, un loc la camin si ceva bani de buzunar, doar pentru a se putea confrunta cu elita campionatului.
Multi spun ca o echipa formata din tinere talente locale sau zonale ar putea face mai mult decit una cu jucatori (sau jucatoare) de peste Ocean sau din alte parti, pretentiosi si capriciosi. O astfel de opinie este, de fapt, reversul medaliei, deoarece in ultimii cinci-sase ani, valoarea Diviziei A de baschet (masculin si feminin) a crescut foarte mult si, la nivelul scazut al baschetului romanesc din aceasta perioada, nu se poate face performanta fara citiva jucatori care sa faca diferenta. In conditiile in care un jucator de talia lui LeVar Seals joaca la Craiova, Kyndal Dykes sau Zoran Krstanovic la Cluj, Jujuan Cooley la Tirgu Mures, iar Allen Durham la Dinamo, este aproape imposibil sa rezisti cu o echipa de adolescenti, care, in plus, iti zboara din curte tocmai cind incep sa se maturizeze. Intre tinerele sperante si valorile exotice trebuie gasit un punct de echilibru, insa se ajunge tot la problema financiara, greu de rezolvat in conditiile unui buget local redus pentru acest sport, situatie fara perspective apropiate de a fi schimbata.
Solutia ar fi singura care a dat roade in sportul iesean: medaliile de bronz nationale obtinute de Poli Moldrom (la baschet) ori Poli Nena (la rugby) au fost posibile numai in conditiile unui solid sprijin privat. Voleiul si handbalul feminin au pornit pe aceasta cale si, aproape sigur, in viitor si in baschetul iesean vor aparea solutiile optime. Nu de alta, dar multi ieseni s-au dovedit indragostiti de acest joc palpitant…
