Demisia, Rudel Obreja!

Reperele scandalului dintre Federatia Romana de Box si AIBA (forul mondial al boxului amator) sint deja cunoscute si povestea a mai fost tratata in acest colt de pagina. Intii Romania a fost dezafiliata din cauza razboiului mafiotic dintre forul mondial si presedintele Federatiei Romane, Rudel Obreja. Apoi – la insistentele Comitetului Olimpic si Sportiv Roman – boxerii romani au fost primiti la Campionatele Mondiale de la Baku, sub steagul si titulatura AIBA. Ultimul pas a fost facut de insusi Obreja si cei opt pugilisti au putut participa, cum era si normal, sub steagul Romaniei, dintr-un motiv foarte simplu. Obreja a supus Tribunalului de Arbitraj Sportiv de la Lausanne decizia de dezafiliere, bazindu-se nu numai pe dreptatea lui, ci si pe precedente: federatiile din Bulgaria si Thailanda au fost, de asemenea, dezafiliate, dar AIBA a ramas cu buza umflata dupa hotaririle de la Lausanne. Si atunci, daca hotarirea de dezafiliere se afla la ora Congresului AIBA pe masa TAS, aceasta nu putea fi ratificata pina la ora deciziei de la Lausanne. Asa ca boxerii nostri au fost in Azerbaidjan, ba chiar au reusit o neasteptata medalie de bronz prin Bogdan Juratoni. Toate acestea avind ca fundal o fierbere necontenita in cazanul cu smoala al boxului amator romanesc.

Personajele principale ale dramoletei care era la un pas sa se transforme in drama autentica sint Wu Ching-kuo (presedintele taiwanez al boxului mondial din 2006), sustinut de un staff in mare parte asiatic, si Rudel Obreja, presedintele FRB din 2004. Intre cei doi a intervenit un scandal monstru in timpul Jocurilor Olimpice de la Beijing, in care ambele parti s-au acuzat reciproc de manevrarea arbitrajelor in competitiile internationale de box. Ca urmare, Obreja si-a pierdut importanta functie de vicepresedinte al AIBA si a devenit persona non grata. Este, oare, Rudel Obreja usa de biserica? In nici un caz, stiut fiind si trecutul sau (a avut si antecedente penale), modul in care a gestionat timp de sapte ani (cu mici pauze) boxul romanesc si, mai ales, rezultatele obtinute. In acest interval, boxul romanesc a avut o singura medalie olimpica (Ionut Gheorghe, 2004), o medalie mondiala (Viorel Simion, 2006) si cinci medalii europene, toate de bronz. Sint si acestea succese, insa nu se pot compara cu cele din perioada anterioara: de pilda, tot in sapte ani (1996-2003), Romania a obtinut  patru medalii olimpice, 13 mondiale (dintre care trei de aur) si 13 europene (una de aur). Este limpede ca sub obladuirea lui Obreja boxul nostru a inregistrat un recul. Pe de alta parte, marea majoritate a oamenilor de box din Romania s-a plins mereu de metodele dictatoriale de conducere ale presedintelui, care a devenit insuportabil chiar si pentru cei care l-au sprijinit la inceput. Iar posibilitatea ca pugilistii romani sa nu poata participa la Jocurile Olimpice a creat o stare emotionala in sportul romanesc si in opinia publica, Obreja ajungind destul de repede aproape de stilpul infamiei.

Cele doua laturi ale problemei (interna si externa) au, desigur, conexiuni primejdioase, dar nu trebuie separate. Pentru ca personajul roman s-a dovedit un intrigant oleaca mai putin perfid decit cei din Extremul Orient, cocotati in fruntea boxului. Daca el a reusit sa joace pe degete lumea boxului de la noi, cu Wu, Kim si ceilalti a fost alta poveste. Chiar si asa, Rudel Obreja pare a fi cistigat batalia la TAS cu AIBA, care a incalcat grav autonomia federatiei nationale. Si atunci, va mai ramine acesta in fruntea forului national? Mai intii, el a promis ca se va retrage din functie si ar fi bine sa o faca, recunoscindu-si esecurile. Dar chiar daca va participa la alegeri, are sanse reduse de reusita, datorita oceanului de ostilitate pe care l-a provocat impotriva-i.

Cu vreo 25 de ani in urma, un semimijlociu roman, puternic si talentat, stralucea pe ringurile de box amator, adaugind palmaresului national un argint european si un bronz mondial. Cel mai bine ar fi ca amintirea acestui boxer sa ramina singura din partea lui Rudel Obreja, pentru ca managerul cu acelasi nume ne-a facut de bacanie, cu toata dreptatea lui!