Emil reface jocurile

Presedintele in exercitiu al Romaniei, Emil Constantinescu, si-a anuntat, la sfirsitul saptaminii trecute, candidatura la propria succesiune. Evenimentul s-a produs oarecum neasteptat, in cadrul unei emisiuni televizate a unui canal nu tocmai prietenos cu d-sa. Faptul ca atare indica natura personalitatii politice a dlui Constanstinescu si functionarea cimpului de forte din lumea noastra politica.
Dl. Constantinescu n-a fost numit de catre un partid sau o alianta, printr-o larga consultare in rindul militantilor sai, cum s-au petrecut lucrurile la precedentele doua participari electorale ale dlui Constantinescu. Acum, dl. Constantinescu s-a autopropus, ba chiar aproape ca a decretat aceasta. Este adevarat ca principalul partid de guvernamint, PNTCD, si-a declarat sustinerea in favoarea acestei candidaturi de mai multa vreme, dar aceasta sustinere n-a fost explicit asumata de dl. Constantinescu.
Apoi era vorba de sustinerea unui candidat virtual, nu a unuia natural. Nu exista o intelegere clara si ferma intre PNTCD si presedintele Constantinescu, potrivit careia partile sa se oblige reciproc asupra unui program politic minimal. Aceasta insa nu s-a produs.
De fapt, dl. Constantinescu pare sa nu aiba nevoie de PNTCD, cel putin ca un sustinator prea activ. Obiectivul discursului amoros prezidential este PNL. De aceea, anuntarea candidaturii n-a fost facuta in mod intimplator acum. Dl. Constantinescu s-ar dori, dupa cite se pare, candidatul unei coalitii cit mai largi, dar deasupra partidelor, care sa nu-l lege prea tare de PNTCD. In aceasta strategie, PNL este un element esential.
Obiectul dorintelor sale, PNL, este in aceste zile in plina ofensiva, mai ales dupa scorul relativ bun de la locale. PNL pare mai putin afectat electoral decit PNTCD, desi contributia sa la reforma a fost mai putin vizibila, are o buna sustinere financiara si, mai ales, are o mare marja de manevra: PNL a purtat negocieri de un fel sau altul cu toate partidele mari din Romania, de la PDSR la PD, APR si UFD, pentru a nu mai vorbi de eternele sale discutii cu PNTCD pe marginea noului statut al CDR.
Mai recent, principalul lider al PNL, dl. Valeriu Stoica, pare a negocia destul de intens cu ApR o coalitie electorala care sa sustina tandemul-minune al celor doi Theodori: Melescanu-Stolojan. Liberalii vor avea Consiliul National al PNL peste nici doua saptamini, cind vor trebui sa decida. Deja, partidul este puternic divizat. O asemenea alianta nu va aduce PNL decit probleme, spun unii, sustinerea d-lui Melescanu, cu originile sale politice si ideologice dubioase, si alianta cu un partid de stinga ar putea indeparta electorii traditionali ai partidului, in timp ce alti membri, pragmaticii, spera ca, astfel, partidul sa obtina voturile de centru, ale nehotaritilor, care sa mentina PNL ca partid de guvernamint..
Prin anuntarea deciziei sale, dl. Constantinescu vrea sa convinga aderentii PNL ca el trebuie luat in calcul. Pe de o parte, el este reprezentantul lor natural, nicidecum un "colonel" si un fost inalt functionar in Consiliul Planificarii Socialiste, fie acesta apoi reciclat de Banca Mondiala. Presedintele le-a oferit acestora si atuurile sale: continuarea echipei cu Mugur Isarescu, dosarele d-lor Iliescu si Melescanu, un discurs mult mai ofensiv si limpede. Dl. Constantinescu ar vrea sa coaguleze astfel centrul-dreapta contra revenirii la putere a stingii conservatoare.
Este destul de clar ca sansele d-lui Constantinescu la prezidentiale sint legate de felul in care va decide Consiliul National al PNL. La rindul sau, acesta va trebui sa ia in discutie, dincolo de considerente ideologice si afective, masura in care dl. Constantinescu poate fi o buna locomotiva electorala. Emil Constantinescu este mai apropiat ideologic de PNL, reprezinta mai bine acest partid decit Teodor Melescanu, dar sansele sale de a-l invinge pe Ion Iliescu par mai mici.
Problema d-lui Constantinescu nu o constituie adversarii, nici unul pe calibrul sau intelectual si moral, ci el insusi. Lipsa de aderenta a discursului sau este aproape o drama nationala. El n-a reusit sa patrunda in mediile populare: a ramas un presedinte tipic de palat. Gaullismul sau se reduce la o fermitate usor teatrala si uneori la o prea mare usurinta in declaratii. Se vede cu ochiul liber ca isi asuma un rol pe care nu-l poate juca. El poate miza pe sprijinul publicului educat si pro-occidental, ca si pe simpatia de care se bucura in Occident. In plus, pare sa aiba deja o anumita experienta electorala, pentru a nu mai vorbi de avantajul presedintelui aflat in functie.
Cu toate acestea, dl. Constantinescu se afla intr-o postura mai dificila decit acum patru ani. El nu mai este candidatul care vine din urma. Nu mai este speranta, liderul inocent, ci doar alternativa rezonabila la un nou regim Ion Iliescu-PDSR. Din nefericire, insa, el pare a simboliza pentru multi esecul coalitiei actuale.
PNL va cintari cu maxima atentie toate acestea. Deocamdata, jocurile se fac. Prin anuntarea candidaturii sale, Emil Constantinescu vrea sa intre in joc, sa atraga atentia mai cu seama liberalilor si, in acelasi timp, sa nu repete atitudinea ipocrita a lui Ion Iliescu, care se lasa rugat si ezita pina in ultima clipa. Emil Constantinescu se simte un bun candidat si vrea sa spuna deschis aceasta, ceea ce ar trebui apreciat. Daca dl. Constantinescu va sti sa-si utilizeze cu abilitate atuurile, atunci ar putea deveni un candidat puternic. Paradoxal, desi este prima persoana in stat, dl. Constantinescu pare a avea cele mai multe resurse de crestere in sondaje decit toti ceilalti candidati. Ca niciodata, totul pare a depinde de liberali. (Florea IONCIOAIA)