Exploratorul spiritual

"Era un om foarte cultivat, foarte tolerant, avea simtul umorului, avea o atitudine pozitiva, arata a intelectual – era o persoana extraordinara". Asa il descrie pe Dragan Dabici editorul revistei belgradene la care contribuia cu articole despre medicina alternativa.

Dar cine este Dragan Dabici? Pai sa vedem pe site-ul acestuia (http://dragandabic.com/). Dr. Dragan Dabici, ni se spune, s-a nascut in intr-un satuc din Serbia, a crescut in muntii din apropiere, dupa care si-a facut studiile la Moscova, unde si-a obtinut doctoratul in psihiatrie la faimoasa Universitate Lomonosov. Dupa aceasta, a trecut prin China, Japonia si India, unde s-a specializat in medicina alternativa, yoga, controlul mintii, meditatie, curatare spirituala. In Serbia s-a intors la mijlocul anilor ’90, unde a devenit unul dintre cei mai importanti specialisti din Balcani in medicina alternativa, bioenergie si dieta macrobiotica. Lucru demonstrat si de numeroasele aparitii publice, la televiziune, in reviste de specialitate si in conferinte organizate in Serbia. Interesant personaj!

Daca ati urmarit stirile recente, stiti deja ca Dragan Dabici este, de fapt, Radovan Karadzici, unul dintre cei mai cautati criminali de razboi de pe planeta. Iar biografia prezentata mai sus este falsa, fiind publicata chiar de Karadzici, care a avut singele rece sa isi infiinteze un site propriu, in care se gasesc si fotografii – este drept, cu aspectul mult schimbat.

Karadzici s-a nascut in Muntenegru, nu in Serbia. S-a specializat intr-adevar in psihiatrie, dar nu in URSS, ci in fosta Iugoslavie. Episodul cu specializarea formala in medicina alternativa lipseste din viata sa reala, dar este adevarat ca s-a bucurat de un oarece succes public dupa ce a devenit "Dragan Dabici", "exploratorul spiritual", cum isi mai spunea. Karadzici nu a fost un tolerant, ci autorul unor groaznice atrocitati cu motivatie etnica. Nu s-a ocupat de curatarea spirituala, ci de epurarea etnica.

Caracterizarea "noului" Karadzici, citata la inceput, devine si mai interesanta daca tinem seama de faptul ca familia autorului aprecierilor a murit in asediul orasului Sarajevo, pentru care Karadzici este acuzat astazi, printre altele, de crime de razboi, de catre Tribunalul Penal International pentru fosta Iugoslavie, infiintat de Consiliul de Securitate in 1993. Impotriva lui Karadzici exista 11 capete de acuzare, pentru crime, violuri, persecutii, deportari, exproprieri ilegale, distrugerea de case si lacasuri de cult, produse toate la ordinul sau pentru a teroriza populatia musulmana si croata din Bosnia. Pe scurt, genocid, crime impotriva umanitatii, crime de razboi. Episodul cel mai abject din biografia sa reala este legat de masacrul de la Srebrenica, din iulie 1995, pe care l-a ordonat si in care au fost ucisi 8.000 de barbati si copii bosnieci.

Alterego-ul verosimil, cu fata umana, al lui Karadzici ne aduce aminte de analiza asupra banalitatii raului realizata de Hannah Arendt dupa procesul lui Adolf Eichmann, bestia nazista care parea, in fata curtii de judecata, un personaj stimabil. Criminalii moderni nu au neaparat figuri patibulare si mintea ravasita. Uneori, arata asemeni unor birocrati onorabili, capi de familie responsabili sau unor batrinei simpatici si inofensivi. Criminalii moderni nu se mai murdaresc direct de singe. "Nu am omorit niciodata vreun evreu, sau vreun ne-evreu, caci nu am ucis niciodata vreo fiinta omeneasca", pretindea, in fata Curtii, fara sa clipeasca, Eichmann, cel care a fost direct responsabil pentru moartea a sute de mii de evrei. Criminalii moderni dau sau asculta ordine, apasa butoane sau sint rotite din complicate angrenaje criminale – motiv pentru care nu se simt direct responsabili.

Prinderea lui Karadzici confirma inca un lucru stiut. Cei care au intrat in contact cu el in ultimii ani depun marturie ca se plimba in voie prin toata Serbia, inclusiv prin Belgrad, si ca lasa impresia ca nu se teme de nimic. Aparent, a fost aparat de noua identitate contrafacuta si de noua infatisare, cu par si barba lunga (apropo, un lucru care nu a fost observat pina acum – barba lunga este un simbol in cadrul miscarii nationaliste sirbe, fiind consacrata ca atare de cetnici, nationalistii pro-regalisti care au luptat in miscarea de rezistenta in timpul celui de-al doilea razboi mondial; tatal lui Karadzici a fost cetnic). In fapt, mai importanta a fost vointa politica. Exista o coincidenta prea mare intre venirea recenta la putere in Serbia a unor forte pro-occidentale si prinderea imediata a lui Karadzici. Nici generalul Ratko Mladici, celalalt personaj faimos, cautat de Tribunalul International si care este inculpat impreuna cu Karadzici, nu s-a ascuns prea convingator. Intre timp a publicat si o carte, in 2004. Se spune ca Mladici se bucura inca de protectia armatei sirbe din Bosnia, dar cert este ca nimic nu il va putea proteja daca exista dorinta politica pentru predarea sa la Haga.

Cazul lui Saddam Hussein, care a fost gasit ascuns intr-o groapa – si el dupa mult timp – este mai degraba o exceptie. Slobodan Milosevici nu s-a ascuns mai deloc. Nici alti dictatori sau criminali faimosi nu s-au ascuns la propriu, ci au preferat sa emigreze in tari favorabile si sa-si schimbe identitatea. Din acest punct de vedere, America de Sud – in special, Argentina – s-a constituit intr-un veritabil paradis al raului. Gratie politicii favorabile a lui Peron si, ulterior, a peronistilor, in Argentina si-au gasit refugiu cel putin 180 de criminali nazisti (acestea sint cifrele originale argentiniene), condamnati sau cercetati in Europa pentru genocid, crime impotriva umanitatii sau crime de razboi. In Argentina a fost prins si Eichmann, de catre fortele speciale israeliene, dupa ce a lucrat vreme buna la Mercedes Benz. Tot in Argentina a trait – prosper – si sinistrul doctor Josef Mengele, "ingerul mortii de la Auschwitz" (a murit in Brazilia). Acum este cautat in Argentina sau Chile un alt doctor criminal, "Doctorul Moarte", cum i se spunea SS-istului Aribert Heim, care are acum 94 de ani. Klaus Barbie, "macelarul din Lyon", a trait in Bolivia pina in 1983, cind a fost extradat in Franta, unde a murit in inchisoare. Eduard Roschmann, "macelarul din Riga", a murit de moarte buna in Paraguay in 1977. Exemplele pot continua. Daca este sa dam si un exemplu romanesc, tortionarii comunisti de la noi, nu doar ca nu se ascund, dar apar si la televizor.

Publicitate și alte recomandări video