Fratia extremelor

Saptamina trecuta, guvernul centrist de la Chisinau a fost obligat sa demisioneze, dupa adoptarea in parlament a unei motiuni de cenzura. In favoarea acesteia s-au asociat comunistii, independentii, care intotdeauna au, in Est, o nuanta de rosu, dar si crestin-democratii, asa-zisi de dreapta. Dar nu atit caderea guvernului este nelinistitoare, cit aceasta asociere aparent contra naturii. Criza naste inevitabil citeva intrebari in ce priveste capacitatea societatii basarabene de a se constitui ca o comunitate politica structurata. Intr-o tara in care pensia medie nu depaseste 5 dolari, iar media salariilor 25 de dolari, orice criza politica este o amenintare nationala. Mai cu seama ca, odata cu caderea guvernului, vor disparea, probabil, multe din sursele de finantare externa. La aceasta se adauga situatia specifica a Republicii Moldova: o tara divizata de frontiere politice, o natiune inexistenta, in care cele doua comunitati etnice principale, romanofona si rusofona, isi disputa intiietatea, o economie lipsta de orice autonomie, mai cu seama in ce priveste resursele si capitalurile. Pe linga toate acestea, caderea guvernului Sturza intervine intr-un moment politic delicat: pe de o parte, este vorba de respingerea de catre parlament a unui program reformist, care se bucura de sprijin international, iar, pe de alta, de intentia presedintelui Lucinski de a modifica sistemul constitutional.
Criza actuala, care incheie o agonie penibila, arata in ce masura Republica Moldova sufera de aceleasi simptome ca mai toate tarile din spatiul ex-sovietic. Lipsa de institutii solide, deficitul de autonomie a politicului in raport cu alte nivele al vietii publice, absenta unei clase politice responsabile si oneste, nostalgii autoritariste si colectiviste explica vulnerabilitatea sistemului institutional care este Republica Moldova. Conditia elementara a unei democratii functionale este ca partidele si politicienii sa se bucure de o minima incredere din partea populatiei, pentru ca aceasta sa creada in resursele de perfectionare ale sistemului.
Incapacitatea coalitiei centriste de a se configura ca un pol de putere stabil si coalizarea unor partide aflate intr-o relatie de adversitate originara atesta nu numai importanta pe care o au radicalii in cadrul vietii politice, dar mai ales natura gruparilor politice din Republica Moldova: ele nu par a avea la baza idei si proiecte politice, cit mai ales interese economice, adesea de natura mafiota. Frenezia iresponsabila a unor lideri politici de a se imbogati peste noapte, intr-un moment cind tara trece prin grave probleme economico-sociale, incapacitatea lor de a colabora in chestiuni de interes general au dus, de asemenea, la declinul proiectului democratic. Ca intr-o buna parte din fostele tari comuniste, dezbaterea politica se reduce la o retorica demagogica. Lipsesc, cel mai adesea, o anumita viziune pe termen lung, transparenta si onestitatea ca tipuri de conduite normale in viata publica.
De aceea, nu trebuie sa mire ca principalii beneficiari ai crizei sint tocmai inamicii sistemului: comunistii si presedintele Lucinschi. Acesta din urma, angajat, cum se stie, intr-o lupta cu legislativul de la Chisinau pentru suprematie si al carui angajament democratic se opreste undeva la nivelul Gorbaciov, a vazut caderea guvernului ca pe o victorie personala, nu atit pentru ca ar fi avut dificultati cu acesta, ci pentru ca doreste modificarea Constitutiei. Acesta a si anuntat, de altfel, foarte repede, proiectul unui guvern de tehnocrati, care ar urma sa fie condus de fostul ambasador la Moscova, Valeriu Bobutac. Dar atunci de ce mai trebuie partide daca nu pot face ele insele guvernul?
Iesirea din aceasta criza pare a fi greu de anticipat acum. Din diverse motive, alegerile nu pot fi, in acest moment, o rezolvare. Alternativa la un guvern prezidential ar fi un nou guvern centrist, cu recuperarea Frontului Popular Crestin Democrat. Se pare insa ca monstruoasa coalitie de la Chisinau nu este ceva de conjunctura. Comunistii s-au declarat de acord cu formula prezidentiala. Crestin-democratii au fost mai ambigui, dar n-au respins in mod clar proiectul.
Ambele forte politice au un discurs de tip Front National: prezentul este un dezastru, trebuie sa salvam ce se poate salva etc. Ele par a avea nevoie una de cealalta, atit in opozitie cit la putere, sint structuri relativ identice, cu un plus de coerenta si inteligenta din partea comunistilor, iar in anumite circumstante pot alcatui o forta redutabila de guvernare. Totusi, cele doua grupari reprezinta electorate cu viziuni si interese radical diferite, ireductibile, probabil. Problema majora a acestei formule, cu sau fara tehnocrati, va fi asigurarea finantarii externe, fara de care Moldova nu poate supravietui.
Atitudinea Romaniei in aceasta criza pare sa fi imbracat pentru moment un registru recriminatoriu, de felul deciziei dlui Berceanu de a opri alimentarea cu energie electrica a Basarabiei. In realitate, Romania pare lipsita de mijloace reale de actiune. Situatia indica lipsa de performanta a diplomatiei noastre in chestiunea Basarabiei. Nu trebuie uitat insa ca, dincolo de considerente de ordin sentimental sau istoric, o Basarabie saraca si instabila, ca si o Ucraina asemanatoare, exporta saracie si instabilitate. Vecinatatea este o fatalitate de neignorat. (Florea IONCIOAIA)