Guvernul nostru e mai original ca al lor

Socialistii francezi, aflati la putere de trei luni, se arata mai zgarciti la taxe si impozite fata de precedentul guvern de la Paris, de dreapta. Ministrul Muncii, incomparabil mai necrutator decat omologul sau liberal de la Bucuresti, a anuntat la inceputul saptamanii ca supraimpozitarea marilor venituri cu 75% va include si pensiile mari. Fara sa precizeze un prag, el i-a linistit pe cei cu pensii mici, spunandu-le ca nu vor fi pusi la plata. "Justitia sociala" pe cale sa fie declansata de guvernul socialist de la Paris a determinat deja destui francezi cu stare materiala mult peste medie sa-si paraseasca tara. Cateva zeci de mii s-au mutat deja in Belgia, iar localnicii au protestat chiar vinerea trecuta impotriva celor pe care i-au numit "evazionisti" veniti "sa profite de sistemul belgian". Unii dintre acesti "imigranti" si-au anuntat intentia de a obtine cetatenia belgiana, o "reteta" experimentata deja de numerosi americani bogati care renunta la cetatenia SUA ca sa scape de impozite si de temutul IRS (Fiscul american).

Daca am fi avut deja autostrazi si aeroporturi, dar si siguranta publica si servicii mai bune, poate ca aceste miscari de oameni bogati si averi ar fi ajuns si in extremitatea estica a Uniunii Europene. In Romania, nu se pune problema unei suprataxari a veniturilor si averilor mari, chiar daca tara este condusa tot de un guvern eminamente socialist, ca si cel francez. Un argument important este ca o astfel de decizie ar trebui luata tocmai de unii dintre cei care ar avea mai mult de suferit in urma aplicarii unui impozit mai mare. Parlamentarii sunt beneficiari ai catorva legi speciale si merita reamintit ca, spre deosebire de alesii altor tari, ei nu au renuntat nici macar partial la beneficii in semn de solidaritate cu ai lor alegatori confruntati cu dificultatile generate de criza (nemaivorbind de grevistii de asta-primavara, care si-au incasat nemeritat indemnizatiile).

In Romania, desi foarte multi sunt proprietari si foarte putini locuiesc cu chirie, majoritatea se considera saraci. O buna parte dintre acesti saraci chiar sunt prinsi in corzile luptei cotidiene pentru supravietuire decenta. Exista ajutor din partea statului, mai ales pentru cei aflati in situatie disperata, dar acest sprijin este, si el, in continua reducere. Cinic vorbind, s-ar putea spune ca e o mica recompensa pentru faptul ca partea saraca a populatiei reprezinta un veritabil scut care ii protejeaza pe cei bogati de instituirea unor impozite mai mari.

Nu doar taxele si impozitele sunt croite dupa slabiciunea financiara a celor saraci. Amenzile sunt si ele fixate la scara veniturilor mici, devenind astfel insignifiante pentru acei potentati ai vremurilor actuale care considera ca orice le este permis. La acest capitol, Romania se situeaza foarte departe de Finlanda, Norvegia sau Elvetia, tari unde asemenea sanctiuni pot fi aplicate diferentiat, in functie de venituri.

Este adevarat ca ceva-ceva s-a facut in urma acumularilor de averi tot mai mari: impozitul creste de la a doua proprietate incolo, iar zilele acestea se decide si aplicarea unei taxe pe piscina. Dar e suficient? Premierul Ponta stie mai bine. El insusi bine situat in minoritatea celor cu stare, tocmai l-a pus la punct pe presedintele jucator (singurul reprezentant al dreptei cu functie politica de varf in Romania), avertizandu-l ca taxele si impozitele sunt in parohia Guvernului si sa nu-si mai bage nasul unde nu-i fierbe oala. Insa, dupa numai cateva ore, Ponta a aplicat metoda Boc, anuntand ca trebuie marite intrarile la buget, in contextul mentinerii cotei unice la 16%. Nu sunt bani pentru scoli, pentru spitale, pentru drumuri, s-a scuzat el pentru aceasta neplacuta descoperire facuta abia acum, dupa ce i-a scos ochii ani de-a randul predecesorului sau pe acest subiect. Ceea ce inseamna ca suntem in continuare pe acelasi drum, chiar daca sub alt Guvern, si ne indreptam catre aceleasi jaloane, chiar daca costisitoarea aventura a suspendarii ne-a tinut o vreme in loc.