Iasul in Romania, ca Romania in lume

Se poate face abstractie de problemele financiare intr-o discutie privind situatia actuala a sportului iesean, incluzind fotbalul? Nu prea se poate! Dar daca ne-am referi exclusiv la bilanturile contabile, ar trebui sa readucem pe tapet teme discutate si rasdiscutate. Bugetul local este mic, coane Fanica, iar din bugetul asta amarit este greu de multumit toata puzderia de sportivi si echipe care au pretentii (de multe ori justificate) la performanta. Iar din bugetul asta mic se duc cam prea multi bani pe fotbal, iar daca echipa de fotbal ar merge OK, mai ca n-ar fi nimic de comentat. Sansa (chioara si nefructificata) a fotbalului este ca primarul Gheorghe Nichita este mare microbist si iubitor de Poli Iasi. La fel cum Maricel Popa este indragostit de tir, iar Radu Pipa de popice. Iar fotbalul, daca vrei sa-l faci la nivel de performanta, are nevoie de investitori puternici din zona privata. Din nefericire, investitorii nu se inghesuie nici in fotbal, nici in alte sporturi, chiar dintre cele mult indragite in urbe, cum ar fi baschet, rugby, handbal. Toate aceste sporturi de echipa necesita bani multi pentru salarii, prime si transferuri. Or, Fundatia Sportului Iesean, care duce in circa intregul evantai de discipline sportive, mai mult sau mai putin performante, nu are drept prin propriul statut sa finanteze astfel de activitati, iar intr-un raport recent, Curtea de Conturi a semnalat astfel de neconcordante cu statului FSI, la fotbal sau baschet. Mai mult (si aici e vorba de fotbal!), o recomandare ouata de FIFA-UEFA cere sa se interzica finantarea cluburilor de la administratiile locale pentru salarii, prime, transferuri, tocmai pentru ca sportul cu mingea rotunda sa nu fie influentat de misculatiile politice.

In sporturile de echipa, conditiile de realizare a performantelor sint in numar de doua: una se refera taman la triada SPT (salari – prime – transferuri), iar cealalta la existenta unei solide pepiniere. Despre ultima am putea spune ca este realizata pe jumatate, intrucit Iasul nu duce lipsa de talente, la toate disciplinele. Mai ramine cealalta jumatate, legata de conditii de pregatire, remuneratii si indemnizatii, intr-un cuvint, de latura financiara, la care urbea noastra este la pamint. S-a ajuns la situatia aberanta ca orasul de pe Bahlui sa nu aiba nici o echipa de handbal feminin la senioare, desi junioarele de la LPS cuceresc mai mereu medalii nationale. Mai exact, in acest domeniu, Iasul creste talente handbalistice pentru altii. Rugbiul iesean traieste prin calitatea antrenorilor si prin valoarea juniorilor care cresc la Iasi, pompind necontenit solutii, in cazul in care jucatori de frunte fac pasul spre echipe mult mai bine alimentate.

In privinta triadei SPT, conform statutului Fundatiei, ar trebui ca aceste echipe sa aiba un solid sprijin privat. Din pacate, insa, oamenii cu bani din Iasi sint prea putin interesati de sport. Nu o spunem ca un repros (fiecare are voie sa faca ce vrea cu banii lui!), ci cu o nuanta de regret. Iar daca investitorii nu fac coada la birourile cluburilor, tot greul apasa pe umerii administratiei locale, careia n-avem ce sa-i reprosam, decit proportia injusta intre fotbal si celelalte sporturi (dar si aceasta este o alta tema discutata si rasdiscutata!).

Fireste, s-ar mai putea spune ca situatia de criza financiara este caracteristica nu numai Iasului, ci si intregii tari, ale carei performante in sportul international sint in continua scadere. Pe plan intern, insa, Iasul se plaseaza in Romania, precum Romania in lume.

Intr-o conjunctura normala, administratia locala ar trebui sa ajute doar sportivii de frunte care pot aduce medalii la marile competitii internationale, sporturile de echipa fiind apanajul investitiei private. A vorbi despre "conjuncturi normale" in Iasul sportiv este o utopie!