In caruta sau in teleguta?

Pesedistii par tot mai nemultumiti de mezalianta cu PNL. Legea pensiilor – initiata de PSD, dar pusa in aplicare de Guvernul Tariceanu – a dat cistig de cauza liberalilor in ceea ce priveste atragerea voturilor pensionarilor. Extrapolind, s-ar putea spune ca oricit de populare (ori populiste) vor fi si in continuare initiativele partidului lui Geoana, alegatorii ii vor face, de fiecare data, responsabili pentru esecul sau succesul unor astfel de initiative pe actualii guvernanti. Ei vor fi cei rasplatiti ori trasi la raspundere de catre electorat. Pina la urma, degeaba vorbesti pe limba si pe sufletul alegatorului, daca nu ai cu adevarat puterea, vointa (iar uneori curajul) de a-ti respecta promisiunile.
Mircea Geoana este obligat in acest moment sa aleaga. Jocul duplicitar si ambiguu al PSD – care, desi se afla in opozitie, sustine guvernul liberal – nu s-a dovedit solutia cea mai inteleapta pentru partidul sau. Cit mai rapid cu putinta, pesedistii trebuie fie sa rupa, fie sa-si oficializeze relatia cu PNL; intr-un mod lipsit de echivoc, adica fara formule de genul "opozitie constructiva", lansate de Ion Iliescu.
In primul caz, PSD risca sa-si continue  prabusirea din sondajele de opinie. Chiar daca Guvernul Tariceanu va merge, in urmatorul an, din greseala in greseala, nimeni nu le poate garanta pesedistilor ca electoratul se va intoarce cu fata spre ei. Sa nu uitam ca in opozitie joaca acum si PD, formatiune care – cu ajutorul neprecupetit al lui Traian Basescu – are mai multe sanse de a convinge alegatorii ca reprezinta alternativa politica cea mai potrivita. Mai mult, stationarea PSD in opozitie poate agrava problemele interne ale partidului. Ambitiile vindicative ale unui Adrian Nastase, proiectele intelectualiste ale asa-numitului Grup de la Cluj ori exhibitiile de mahala ale lui  Vanghelie au devenit prea largi pentru o formatiune cotata uneori sub 20%. In al doilea caz, pesedistii risca, de asemenea, de data aceasta sa fie asociati cu unul dintre cele mai slabe guverne ale Romaniei. Cu siguranta, greselile guvernantilor vor produce pagube si in rindul sustinatorilor PSD. Insa in acest caz putem sesiza anumite avantaje de partea pesedistilor. O eventuala participare la guvernare le-ar putea permite acestora sa-si pregateasca mult mai bine urmatoarele alegerile (europene, locale, generale, prezidentiale), sa-si consolideze relatiile clientelare, sa-si lanseze propriile proiecte, dar si sa blocheze actiunile impotriva PSD venite din orice directie. 
Analizind la rece, a doua varianta pare ceva mai utila pentru viitorul PSD. Dar vor accepta liberalii sa-i primeasca pe pesedisti la guvernare ? Daca da, risca ei insisi sa-si piarda o mare parte din electoratul propriu, dezamagit de tradarea savirsita de Tariceanu et comp. Daca nu, vor avea de infruntat razbunarea PSD.
Dar le convine pesedistilor sa lanseze o motiune de cenzura? Mai mult ca sigur, ea ar fi votata, caci PRM si PD abia o asteapta. Care va fi, atunci, noua formula de guvernare? Daca reapar democratii? Daca neintelegerile vor conduce la alegeri anticipate? 
Este evident ca, daca PSD va merge pe a doua varianta, in urmatoarele zile, Mircea Geoana va incerca sa forteze mina liberalilor. Daca totusi se va ajunge la motiunea de cenzura, atunci inseamna ca negocierile bipartite au esuat ori sint in impas. Cert este ca, in aceasta toamna, pentru a se pastra ca un partid puternic, pesedistii vor trebui sa opteze: in caruta ori in teleguta? Calul este oricum Tariceanu. Dar cine tine biciul?