Legea prosperitatii accelerate

Sondajele nu aduc numai fericire. Preocupat pina acum aproape exclusiv de polemica si distrugerea imaginii adversarului, PDSR s-a ferit sa ne arate fata sa buna, minunata gindire constructiva pe care o cere adversarilor sai: felul in care vrea sa ne ofere pe tava laptele si mierea postelectorale.
Pentru PDSR, puterea actuala n-a facut decit sa distruga cu inconstienta (termen drag in PDSR) ceea ce partidul si conducatorul sau iubit au construit sapte ani cu migala si pasiune. Aceasta atitudine a bolsevizat partidul: l-a radicalizat in interior si l-a demonizat in exterior. Este adevarat ca, din punct de vedere electoral, faptul i-a adus o anumita simpatie publica, probabil conjuncturala, dar pentru publicul serios, aceasta l-a facut aproape extremist, inguvernabil, inclusiv pentru partenerii straini.
Cele peste patruzeci de procente in simpatii obliga insa acum PDSR sa se gindeasca mai serios la ce va face odata ajuns prin vointa poporului la putere. La ce va face efectiv, nu la ce spune ca va face, in eterna sa campanie electorala, respectiv, acele politici economice care sa aduca prosperitate romanilor si pe care PDSR se lauda ca le ascunde undeva in laboratoarele sale ultrasecrete.
Prin bunavointa unuia dintre ideologii PDSR, dl. Ovidiu Musetescu, celebru inca din timpul campaniei electorale anterioare, in chestiunea "telefoanelor otravite", ni se intredeschide o usa prin care sa putem trage cu ochiul in camera cu planuri de guvernare ale partidului. Ce vedem prin ea? Din nefericire, o idee prafuita. Aceasta se numeste salariul minim obligatoriu pe economie. Stabilirea acestuia va fi prima masura pe care PDSR o va lua cind va ajunge la putere. Fireste, dupa calcule stiintifice. Acest salariu minim va trebui sa asigure subzistenta unei familii de romani in conditii onorabile.
Pentru un partid care se revendica de la familia social-democratiei, aceasta preocupare sociala este obligatorie. Se intelege ca nu ni se spune cum anume se va realiza peste noapte, in mod practic, acest vis milenar al romanilor de a putea trai onorabil din salariu, ceea ce ne face sa credem ca totul tine de domeniul retoricii electorale pure.
Totusi, in timp ce o promisiune de felul celei cu un milion de locuri de munca era, evident, o simpla lozinca electorala sau cel mult un angajament pe termen lung, vag si greu de controlat, tema salariului mimim obligatoriu pare a face parte dintr-un program concret de actiune guvernamentala. PDSR se arata a fi convins ca este vorba de o buna idee de guvernare, nu numai electorala.
Salariul minim pe economie se practica in multe tari din Occident, in special in tarile Europei continentale. Ea este o idee foarte controversata, care a si fost abandonata de facto in unele tari, fie ca sint la putere guverne de stinga sau de dreapta. Exista demonstratii serioase care arata ca impunerea unui salariu minim pe economie pentru orice angajat este cauza principala a cresterii indicelui somajului. Prin urmare, o sursa de saracie, care se intoarce impotriva proiectului social care l-a generat.
Un salariu mimin obligatoriu impiedica flexibilizarea pietei miinii de lucru. Patronii evita sa faca angajari daca nu sint siguri ca pot plati aceste salarii. In plus, stabilirea administrativa a unui salariu minim pe care ar trebui sa-l primeasca orice angajat este un atentat contra ideii de piata libera: salariul nu mai este rezultatul unei negocieri libere, in functie de cerere si oferta.
Pentru o tara ca Romania, ideea este de doua ori periculoasa. Atunci cind vor fi obligati sa dea salarii mai mari decit isi pot permite, patronii nu se vor precipita sa ofere locuri de munca sau sa faca angajari cu contract ferm. Vor creste deci inevitabil somajul si cheltuielile publice legate de acesta. Apoi, prin stabilirea administrativa a unui minimum obligatoriu al salariilor, economia noastra, si asa atit de putin competitiva, isi poate pierde unul dintre putinele sale atuuri. Produsele romanesti vor fi mai scumpe si intreprinderile vor trebui sa-si reduca productia si, odata cu aceasta, numarul de angajati. De altfel, pe cind era presedinte, Ion Iliescu declara ca salariile mici reprezinta principala atractie pentru investitori.
Lasind la o parte toate aceste scrupule, de care s-ar putea ca PDSR sa nu se impiedice prea tare, este oricum un prost semnal pentru mediile de afaceri si pentru partenerii externi ai Romaniei de a-ti incepe o guvernare in mod demonstrativ, cu masuri populiste, fie acestea si social-democrate. PDSR n-ar trebui sa uite ca una din cauzele dificultatilor Guvernului Ciorbea, in afara mostenirii guvernarii PDSR, a fost obligatia sa de a satisface promisiunile electorale ale partidelor din Coalitie, mai ales ale PD. S-au dat atunci cele cincizeci de mii de lei promisi pentru alocatia destinata copiilor, ca si alte decizii similare, dar rezultatul a fost ca, departe de a creste nivelul de trai, el a scazut.
Toata lumea stie de fapt ca nu prin masuri administrative creste nivelul de trai. Veniturile nu pot spori prin decret, nici macar pentru bugetari, desi acolo lucrurile sint aparent mai simple. Singura cale este cresterea productivitatii. Cum se vede insa aceasta nu este o tema electorala. Atit timp insa cit electoratul insusi nu cere aceasta, sa nu ne miram ca partidele nu-si pot tine promisiunile electorale. Betia cu apa chioara a devenit un sport national. (Florea IONCIOAIA)