Moarte pe Tisa

Cianura are obiceiul de a ucide. Dupa ce a golit de viata Somesul si o parte a Tisei, cianura plecata dintr-un bazin din zona orasului Baia Mare urmeaza sa ajunga foarte curind in Dunare.
Aceasta catastrofa ecologica de mari proportii a devenit repede un subiect mediatic si aproape un scandal diplomatic, datorita faptului ca ea a afectat sistemul ecologic al altor doua tari din regiune, Ungaria si Iugoslavia. Ambele cer despagubiri si statul roman va trebui sa le accepte. In afacere a intervenit si Uniunea Europeana, iar Australia, unde isi are sediul firma implicata, a deschis o ancheta. In acest timp, actiunile companiei australiene au scazut si ele catastrofal, cu aproape patruzeci de procente.
Aceasta anvergura internationala are doua motivatii. Mai intii, ea tine de natura complicata a relatiilor noastre cu vecinii. De bune decenii, orice criza cu Ungaria are o incarcatura speciala, desi in acest caz oficialitatile maghiare s-au comportat mai mult decit decent. Mai agresivi au fost prietenii nostri milenari, iugoslavii, desi pagubele au fost mai mici in zona lor.
In al doilea rind, este vorba de sensibilitatea cu totul particulara pe care lumea civilizata de astazi o manifesta in raport cu problemele de mediu. Aici nu mai este vorba de antipatii etnice sau politice. Ecologismul a devenit poate noua ideologie a lumii post-moderne. O ideologie uneori cu fundamentalismele si stupiditatile ei, dar care atesta nu numai o preocupare foarte apasata pentru mediul in care traim, dar mai ales o dovada de respect fata de natura umana insasi. Nu numai ca omul isi recunoaste astfel apartenenta la natura, dar si intelege dependenta sa profunda fata de mediul natural.
In cazul de fata, responsabilitatile sint destul de evidente. Cianura a fost deversata accidental in Somes dintr-un bazin al unei exploatari aurifere de linga Baia Mare. Prin urmare, n-ar fi nimic de discutat in plus. Compania si cei direct vinovati vor plati. Din nefericire, insa, aici nu este vorba de un simplu delict, fie acesta si involuntar. Chiar daca pagubele se vor achita strict in functie de amploarea lor, atunci cind este vorba de accidente ecologice exista o doza de ireparabil. De aceea, masurile de prevenire sint foarte importante, iar vina nu poate fi doar a companiei sau angajatilor acesteia.
Ca si in cazul unei centrale nucleare, acest tip de amenintare trebuie tratat cu maxima rigoare. Implicatiile sale pot fi pe termen foarte lung si pot costa nu numai bani, dar si vieti umane. Acest gen de accident nu trebuie sa se intimple decit in circumstante cu totul exceptionale. Or, in acest caz, motivele invocate de companie si de partea romana par mai curind puerile.
Se acuza cresterea nivelului apei si ruperea digului. Este de presupus insa ca apele cresc macar o data pe an, intrucit nu au altceva mai bun de facut. Sa intelegem de aici ca a fost un accident faptul ca aceste ape n-au distrus mai repede acel dig? In plus, de ce a durat doua zile pina cind autoritatile au fost anuntate? Daca au lipsit masurile de prevedere, nici cele de interventie nu au parut prea bine puse la punct. Sintem la fel de vulnerabili in fata naturii ca si in fata omului.
Prin urmare, inainte de a fi un scandal diplomatic, catastrofa ecologica de pe Somes si Tisa trebuie luata in seama ca un simptom al starii culturii noastre ecologice. Fireste, unii au tratat afacerea ca pe o noua razbunare a lui Atilla, gata mereu sa ne terfeleasca imaginea in Occident. Dar, in fapt, cu totii stim ca este vorba de o catastrofa anuntata. In Romania, problema ecologica este un moft pentru snobii din cartierele bune. Toata lumea arunca unde vrea gunoaiele, apele murdare etc.
Este adevarat ca, dupa 1990, au aparut norme severe de protectia mediului si institutii abilitate sa le puna in aplicare. Dar, cel mai adesea, aceste norme nu sint decit niste excelente ocazii pentru un alt impozit, pe care investitorul il achita de aceasta data functionarului de la protectia mediului.
Nu avem o miscare ecologista cit de cit importanta. Tendinta din1990 de a vota cu ecologistii era un simptom al unei confuzii ideologice si nu expresia unui atasament la valorile ecologismului. Dar, daca cel mai important ziar din Romania crede ca este o masinatiune maghiara, iar Ministerul de Externe roman vede aici o exagerare, cine sa educe opinia publica?
Problema ecologica tine de constiinta civica. Este o problema morala, cu o anumita doza de abstract. Ea nu iti da de mincare, pe termen scurt, cel putin. Dimpotriva. Presupune bani, costa locuri de munca. Mai bine murdari decit muritori de foame.
Totusi, problema ecologica nu este o chestiune chiar atit de abstracta. La fel ca si Tisa, printr-un sir de accidente similare pot muri toate apele romanesti. Riurile noastre asa-zis industriale o probeaza. La Iasi, Bahluiul este un simplu canal deversor. Nici Prutul nu o duce mai bine. Cum ar fi oare daca intr-un viitor apropiat, tot salvind locurile de munca, vom ajunge sa importam apa? Vom fi si murdari, si muritori de foame. (Florea IONCIOAIA)