Pentru ce mai „lupta” romanii

Activismul social a ajuns un subiect caraghios de discutie. De la "lupta pentru pace", pusa in scena de propaganda comunista, pina la lupta pentru solduri din fata supermarketului am parcurs o cale lunga. Am obosit, pe rind, in toate: in lupta cu unii comunisti care voiau sa se intoarca; impotriva capitalistilor care urmareau sa ne cumpere tara ori cu minerii care planuiau sa faca ordine, impotriva securistilor care doresc sa ramina conspirati, cu maghiarii care fugeau cu Ardealul in spate, cu granitele care nu ne dadeau voie in UE, cu teribila coruptie care ne seaca buzunarele. Dupa ce toate s-au epuizat, o parte ne-am retras in carapacea personala, acolo unde sintem mai usor de ignorat, in timp ce alta parte nu a mai astepat finalul acestor lupte si a plecat spre tari mai civilizate.

In ultima vreme, discutiile interminabile despre decesul societatii civile, rezumate in atitudini si pozitii comunicate protocolar prin mail, cu un sir de semnaturi la subsol, tradeaza o energie civica epuizata. Pentru ce ar mai iesi, de pilda, astazi, romanii in strada? Ce i-ar face sa se adune (in afara unor pomeni politice, moaste de sfinti si orice altceva decit salarii ori pensii) pe categorii sociale, profesionale si de virsta diferite? Ultimul "mare" protest (cautat abitir pe internet), care nu a fost legat de miscarile sindicale, in sprijinul CNSAS, a strins, in 2005, un lant viu de citeva sute de oameni in jurul Parlamentului. Daca Marian Vanghelie nu mobiliza angajatii de la Rebu, actiunea ar fi fost compromisa total. De atunci, societatea civila a intrat in faza petitionara. Din fata unui calculator, ONG-urile asteapta sa stringa adeziuni prin mail pe marginea unui proiect. Daca cineva ar organiza un protest spontan in fata Palatului de Justitie, in cel mai bun caz ar veni o mina de oameni. Cine are timp de asta? Chiar asta e problema! Cine mai are timp de societatea tuturor, cind credem ca viata e numai o problema de supravietuire individuala?

Si nu s-ar spune ca traim in vremuri fericite. Criza scoate la iveala tumori ale sistemului politic, social, economic care nedreptatesc milioane de oameni si fericesc citeva mii sau sute. Inechitati, nedreptati, batjocuri – sint atitea, incit romanul ar trebui sa fie revoltatul de profesie. In fata acestor probleme, avem doar reactii disparate, autiste. Lipsa oricarei presiuni a retelelor sociale asupra institutiilor inseamna inexistenta proiectului si a viziunii.

Vedem orase decazute, scufundate in datorii si noroi de administratii catastrofale, in care, in afara de jelaniile timide, singura forma de protest si atitudine pe toate gardurile este aceea de sustinere a echipei de fotbal. Suna scadalos, dar galeria echipei de fotbal in Iasi este singura forma coerenta, organizata a unui tip de militantism civic existent si vizibil, socotind dupa numarul de abtibilduri pe care au reusit sa le raspindeasca de ceva vreme prin oras. In afara de mizele marunte ale asociatiilor pentru protectia animalelor sau de sustinerea unui colos industrial, nu exista nici o idee care sa-i aduca laolalta pe profesori, muncitori, medici ori studenti. Cind milioane de italieni au iesit in strada, in marsuri impotriva mafiei, in anii ’80, societatea a transmis un semnal ca nu se preda! Cind marsurile etniei afro-americane au inundat strazile din SUA, initiind miscarile anti-discrimnare, societatea a impus curentul care l-a adus, iata, pe Obama la putere. Cind la romani s-a pus problema libertatilor persoanei, la noi s-a pornit lupta cu Apocalipsa…

Ultima lege, a stocarii datelor despre convorbirile telefonice si corespondenta electronica personala, nu a reusit sa trezeasca decit doua-trei comentarii critice in presa ori comunicate din partea unor ONG-uri. Am acceptat controlul fara retineri. Ne-am "luptat" pentru libertatea noastra 72 de ore si am capitulat. Subiectele agendei publice s-au schimbat precum cele din prime-time la televiziunile de stiri. Nici un protest in fata Parlamentului, Guvernului, SRI-ului, Palatelor de Justitie etc. In schimb, o societate civila cu totul speciala s-a facut remarcata prin protestul impotriva pasapoartelor biometrice, in lupta cu "fiara apocalipsei", ascunsa in barele de cod. Intocmai ca populatiile preistorice, superstitioase, o conventie electronica, moderna, este interpretata prin prisma unor scrieri religioase, prilej de proteste si discutii publice fara echivalent in Europa. Se spune ca reactiile noastre sint cele mai bune indicii pentru tipul de societate pe care o alcatuim. Poate ca nu ne dam seama cum sa ne aparam libertatile si drepturile personale, dar in mod sigur reusim sa ne batem joc de ele si sa le caricaturizam. Iar pentru asta nu e nevoie sa lupti, ci doar sa mimezi.