Un mort frumos, cu iz de carbune

Problema CET revine cu regularitate in atentia autoritatilor publice. In fiecare an, imediat dupa prima bruma, CET devine subit punctul central al discursurilor oamenilor politici sau primarului. In permanenta criza de solutii de redresare a CET, sefii municipalitatii dau totusi asigurari ferme populatiei ca facturile la incalzire nu vor exploda sau chiar ca nu vor creste deloc. Ideea, in fond, este cumplit de simpla: ce se cheltuie in plus se acopera prin vreo subventie mai mult sau mai putin mascata sau se trece pur si simplu la pierderi. Faptul ca cel care va plati va fi, in ultima instanta, tot cetateanul este privit doar ca o chestiune secundara. Acest tip de discurs a fost acceptat treptat de toata lumea.

In aceasta toamna, insa, sacul pare sa fi ajuns la fund. In lipsa unei politici nationale coerente in domeniul energetic, fiecare a trebuit sa se descurce singur pe plan local. Iar executivul iesean s-a dovedit incapabil sa se descurce. Mai mult, o declaratie facuta cu jumatate de gura de directorul CET, Didi Melinte, pare sa spuna ca asa nu se mai poate. "Pretul platit de populatie pentru gigacalorie nu se va schimba, cel putin pina la 1 ianuarie". Ce va fi dupa aceea, Dumnezeu cu mila.

Ingrijorator este faptul ca, desi ne apropiem de sfirsitul lunii noiembrie, primarul nu a iesit inca din carapace. Pina mai ieri, Gheorghe Nichita aparea periodic ca salvator al CET, care scormoneste prin palaria larga a bugetului local dupa bani; care negociaza personal, cu un pumn de fier, pretul carbunelui; care prezinta solutii magice de redresare; care… Recent, primarul a schitat o iesire la rampa, anuntind ca E.ON este dispus sa aduca huila la CET, la schimb cu energie electrica. Dupa aceasta, insa, primarul si-a tras capul inapoi si a tacut, iar despre vapoarele incarcate virf cu huila nu s-a mai auzit nimic. Sindicalistii CET au organizat la sediul unitatii o sedinta la care l-au chemat si pe Nichita. Primarul, care i-a curtat intens pe sindicalisti in campania electorala din vara, a ramas insa in propriul birou. Pentru a explica criza CET, sint scosi la inaintare oameni din esalonul doi, pentru a scoate castanele din focul pe care Nichita l-a alimentat din plin.

Primarul Iasului a gasit cel mai prost moment pentru a tacea, adica exact cind lipsa unei viziuni asupra CET devine mai vizibila ca oricind. Primarul a ratat in ultimii cinci ani, cu o seninatate socanta, orice ocazie de a lua taurul de coarne la CET. S-a vorbit de restringerea activitatii CET I la o singura turbina moderna, alimentata cu gaz. S-a vorbit de schimbarea cuptoarelor CET II pentru a putea arde carbune mai ieftin, altul decit huila excesiv de scumpa. S-a vorbit de un parteneriat permanent cu E.ON, care ar fi scos din foame CET: carbune si bani contra energie electrica. S-a vorbit si cam atit. Singurul lucru facut a fost schimbarea, pe credit, a retelei de distributie, veche de zeci de ani, cu tevi noi. Acest lucru a rezolvat partial problema pierderilor de agent termic din retea. CET pierde insa, prin toate supapele, bani. Ii pierde prin simpla deschidere in fiecare dimineata a usii de la biroul lui Melinte si prin pornirea filtrului de cafea. CET pierde bani prin simpla sa existenta. In decurs de o luna, CET trebuie sa plateasca 4,7 milioane lei pentru a primi gaz metan, 3,8 milioane lei pentru carbunele deja livrat de furnizori si un milion de lei in contul salariilor angajatilor. In acelasi timp, incasarile CET se ridica la o cifra jalnica de 150.000 lei pe zi. Practic, CET trebuie sa plateasca din ce n-are si nici nu va avea vreodata.

In cinci ani, Nichita a demonstrat ca nu poate sau ca nu are cu cine sa revigoreze CET. In loc sa angajeze o echipa de chirurgi cu staif care sa incerce o operatie, primarul a preferat sa tina muribundul in casa. In curind, s-ar putea ca in locul muribundului CET sa vorbim de un mort. Imbalsamat, parfumat, cu pantofi de carton in picioare si cu vata in nas. Acum e frig. La primavara, ar putea sa inceapa sa puta.