Caută 
3 MIN
Asezata la margine de padure, casa lui Costica si a Lucicai Belchim din Dofteana pare, in mijloc de iarna, rupta din poveste. Soarta a vrut, insa, ca pentru stapinul casei si pentru Ancuta, prislea familiei, basmul sa nu fie cu zine bune si Feti-Frumosi. Locul acestora a fost luat, brutal, de un cancer pulmonar, respectiv de un virus ucigas botezat HIV. A ramas insa speranta scaldata in "valurile" din ochii de un albastru ireal ai Ancutei.
Odata intrati in curtea familiei Belchim, insotiti de invatatoarea Mariana Mazilu, prima faptura care ne-a iesit in cale a fost Ancuta. Ivita brusc de dupa un colt de casa, aceasta s-a aruncat in bratele fostei sale dascalite, acolo unde a ramas pina la sfirsitul discutiei. Ca legatura dintre cele doua este una deosebita, o recunoaste si Lucica Belchim, mama Ancutei. "Daca nu era doamna invatatoare, nu stiu ce ne facem. Dinsei i se datoreaza faptul ca, acum, Ancuta traieste ca un copil normal si este iubita de toata lumea. Nu demult, am fost la Piatra Neamt si, la intoarcere, Ancuta a tinut neaparat sa-i cumpere flori doamnei invatatoare", spune Lucica Belchim, smulgindu-i acesteia o lacrima. Ancuta nu s-a oprit insa aici cu dovezile de dragoste fata de fosta sa invatatoare. Anul trecut, de Craciun, a dat serioase emotii celor de acasa, cind, pe la cinci seara, s-a urcat, impreuna cu o alta colega de clasa, in trenul de Tg. Ocna, pentru a merge sa o colinde pe Mariana Mazilu. "Cind le-am vazut in fata usii, am inlemnit. Pina n-am auzit telefonul, care era confirmarea ca au ajuns cu bine acasa, nu m-am linistit", isi aduce aminte si invatatoarea. Si totul pentru a cu tifla virusului ucigas, care a pus stapinire pe Ancuta in urma cu vreo cinci-sase ani. "Pe la vreo trei-patru ani, Ancuta a stat destul de mult timp internata prin spitale. Se pare ca un vaccin i-a fost fatal", spune mama acesteia. Boala a devenit insa certitudine doar in toamna lui ’99, cind, la nunta surorii sale mai mari, Ancuta a avut de suportat o hemoragie foarte puternica. Analizele facute la Spitalul din Onesti n-au lasat nici un dubiu asupra verdictului: infectie cu HIV. Ce a urmat a fost doar o lupta surda cu destinul, cu propriul psihic si cu mentalitatile celor din jur. "Au existat si remarci deplasate, mai ales din partea unor vecini, dar la scoala Ancuta e o mica printesa", spune Lucica Belchim . Avindu-i alaturi pe invatatoarea Mariana Mazilu si, mai nou, pe dirigintele Vasile Negoita, Ancuta a reusit sa-i convinga pe toti colegii ca este "o colega de buna si de sensibila", dupa cum a fost caracterizata chiar de catre acestia. Si cum, nu numai in povesti, bunatatea este pretuita, Ancuta a avut parte in primavara, de ziua ei, de o surpriza imensa, cind colegii de clasa si draga ei invatatoare au asteptat-o cu tort de ciocolata in care ardeau 11 luminari. "A fost cea mai frumoasa zi din viata mea", spune Ancuta.
"Nu m-am gindit ce-am sa ma fac cind o sa fiu mare"
Ascunsa in bratele fostei sale invatatoare, Ancuta pare, dincolo de zimbetul care ii umple fata, extrem de constienta de boala pe care o are. "Acum ma simt bine, dar…", spune fata cu ochii ireal de albastri inainte a izbucni in plins. De altfel, ea prefera sa nu se gindesca la viitor. "Nu m-am decis ce o sa ma fac cind o sa fiu mare", marturiseste Ancuta. Pina atunci, ea se gindeste sa-l roage pe Mos Craciun sa-i aduca o papusa mare imbracata in mireasa, dar se teme sa nu fie prea pretentioasa. "A molipsit «boala» doameni invatatoare, care se imbraca numai in alb", explica mama Ancutei. Femeie care a crescut cinci copii, Lucica Belchin este tipul de om dintr-o bucata, pe care viata l-a invatat sa faca fata tuturor greutatilor. Poate si de aceea a rezistat unei noi decizii a destinului: imbolnavirea de cancer pulmonar a barbatului sau. Vestea l-a lovit in plin pe Costica, care, dupa ce ne-a primit in casa, a preferat sa se duca sa sparga lemne. In urma sa, Lucica a rama sa tina piept valurilor din ochii ireal de albasti ai Ancutei. (Eduard CUCU)
