Caută 
3 MIN
Aliniati frumos pe o canapea dintr-o camera de zi a Complexului
de servicii comunitare nr. 3 din Onesti, cei trei copiii din fata mea
ma tintesc cu ochii negri ca niste margele. Ionut si Gheorghita au
patru, respectiv, cinci ani, si par a cauta mereu privirea protectoare
a lui Bogdan, fratele lor care, la numai sase ani, si-a luat in serios
rolul de „sef de trib”. La numai cei doi anisori ai sai, Claudia e prea
mica sa intelaga ce se petrece in jurul ei si prefera sa stea in
bratele unei educatoare. Parintii adevarati ai celor patru copii sint
undeva la Vladnic – Parincea, dar sint prea putin interesati de
soarta celor mici, atit timp cit Protectia Copilului a fost obligata sa-i
scoata din familie pe toti cei sapte micuti. Cel putin asta a fost
ideea initiala, dar cei mai mari copii ai familiei Humulica nu au fost
de gasit. „Marius a fugit de acasa, iar lui Grigore i-a fost frica de
masina”, explica, ca un om mare, Bogdan. Asa ca la Onesti au
ajuns doar patru frati, in timp ce mezina, un bot de om de numai
citeva luni, a fost internata in spitalul din Bacau. „Pe cea mica o
cheama Lenuta. Asa au spus medicii din spital”, ne informeaza,
prompt, Bogdan. Asta pentru ca parintii nici nu s-au sinchisit sa o
boteze.
Sporturi extreme la Vladnic
Sotii Humulica sint cunocuti in Parincea ca niste cai breji. Pe tot ce
pun mina se transforma in bautura. „Tata era mai mult beat si,
atunci, il lua la bataie pe Marius, fratele cel mare, in virsta de 13
ani, si apoi spunea ca se spinzura”, povesteste Bogdan. Asta cind
nu era ocupat sa-si alerge odrasla mai mare prin curte. „Marius
fumeaza si el si ii fura tigarile lui tata. Atunci, tata incepea sa-l
fugareasca cu toporul prin curte”, a continuat pustiul. Desi pare de
necrezut, fratii Humulica aveau parte si de activitati casnice. De
exemplu, cresterea animalelor. „Avem patru pui, o gaina si doi
porci, pentru ca pe unu’ l-a taiat tata”, spune Bogdan. Un lucru
normal pentru o familie cu sapte copii, ar spune cei mai multi
dintre noi, dar nu si sotii Humulica, care au transformat godacul in
bautura.
Cei mici au continuat sa primeasca meniul zilnic, adica mamaliga
rece cu bors de fasole. De altfel, Gheorghita a inceput sa plinga in
momentul in care nu a vazut nici un bob de fasole in ciorba de la
Centru. Nu stia ca un bors se poate face si cu carne. Descoperirile
culinare ale celor patru frati nu s-au oprit aici. „Ieri le-am dat la
prinz pilaf cu ficat de pui. Nu au mincat pina nu le-am explicat ce
au in farfurie”, povesteste Cirina Murariu Botez, directoarea CSC
nr. 3 Onesti. Desi a vazut multe la viata ei, ea s-a declarat uimita
de mizeria care pusese stapinire pe trupurile celor patru copilasi.
„Am auzit ca un om poate avea solzi din cauza mizeriei, dar pina
acum nu am vazut asa ceva. Pur si simplu, nu mi-a venit sa cred
ca niste copii pot sa traiasca asa”, a adaugat directoarea Murariu
Botez. Cit despre haine, acestea au fost arse imediat.
Singele apa nu se face
Venirea la Onesti a celor patru a fost o adevarata mana cereasca
pentru ei. „E bine aici. Nu mai vrem sa plecam”, decreteaza
Bogdan, dar, dupa numai citeva secunde, completeaza: „pina nu
repara casa”. Un lucru care e greu de crezut ca se va intimpla
prea curind, in conditiile in care sotii Humulica au vindut pe
bautura tot varul pe care il donase primaria tocmai pentru a-si
repara casa. Lacrimile din ochii micutilor spun, insa, mai mult decit
o mie de cuvinte. Dorul de mama pare prea mare, pentru a nu
spera ca, intr-o buna zi, se vor intoarce acasa. Fie si numai in
vizita. (Eduard CUCU)
