Jocul cu moartea

Marian Iovita, de 20 de ani, din Galati, a plecat joi dimineata, in jurul orei 7,00, impreuna cu alti trei tovarasi, sa munceasca la livezile de la Filesti. "Ne duceam la cules piersici sau alte fructe, numai sa facem si noi ceva bani. Ieri n-am avut insa noroc sa gasim de munca, pentru ca aia de la livada ne-au zis ca nu mai au nevoie de oameni", spune Marian. Nevoit sa se intoarca acasa, el a luat-o pe sub podul de cale ferata de la Filesti. La un moment dat, el a vazut in apa trei obiecte ciudate, care pareau a fi niste proiectile. Dupa ce s-a caznit, impreuna cu ceilalti baieti, si a scos obuzele pe mal, lui Marian i-a venit o idee "geniala". "Le-am zis tovarasilor mei sa ma ajute sa le caram la un centru de fier vechi, unde sa le vindem si sa scoatem ceva bani. Inainte de asta, ne-am gindit sa vedem daca sint incarcate", povesteste flacaul. El a inceput sa umble la cel mai mare dintre proiectile, incercind sa-i scoata focosul. "Am miscat virful obuzului vreo doi centimetri dar, pentru ca era greu de desurubat, m-am lasat pagubas. Am hotarit sa le vindem asa cum erau si i-am rugat pe baieti sa ma ajute sa le duc la unul din centrele de fier vechi de la Filesti". Baietii au fost de acord asa ca toti trei au pornit la drum cu proiectilele in spinare, facindu-i pe cei care treceau pe strada sa intoarca privirile dupa ei. Odata ajunsi la poarta unuia dintre depozite, baietii i-au propus gestionarei proiectilele spre cumparare. "Ne-am uitat ca era 600 de lei kilul si dupa cum le-am cintarit noi, obuzele aveau, in total, peste 70 de kilograme. Era o afacere buna", spune Marian. In loc sa le dea bani, insa, femeia i-a luat la goana amenintindu-i ca, daca nu dispar mai repede cu "bombele" din curtea centrului de colectare, va chema Politia. "M-a enervat baba aia ca s-a speriat degeaba si din cauza ei am batut si drumul de pomana cu proiectilele in spate", afirma Mihai, unul dintre baietii care, alaturi de Marian, transportase obuzele.
"In orice moment se putea produce o tragedie"
Istoria proiectilelor pe care cei trei le acoperisera cu niste crengi si le abandonasera dupa tentativa nereusita de vinzare a ajuns la urechile reporterilor "Monitorului", care i-au informat de acest lucru pe sefii Inspectoratului de Protectie Civila. In jurul orei 11,00, o echipa de pirotehnisti de la IPC s-a deplasat, alaturi de Marian si Mihai, la locul unde se aflau proiectilele si apoi le-a transportat in conditii de maxima securitate pina in curtea Inspectoratului. Unul dintre pirotehnisti care a participat la aceasta actiune ne-a spus ca obuzele, datind din timpul celui de-al doilea razboi mondial, sint incarcate cu trotil si daca, din nefericire, ar fi explodat, radeau totul pe o raza de 500 de metri. "In orice moment se putea produce o tragedie si cred ca acesti baieti au fost inconstienti cind s-au jucat cu aceste proiectile periculoase", a precizat specialistul de la IPC. Dupa ce a auzit de la pirotehnistii Inspectoratului de Protectie Civila ca a fost la un pas de moarte, Marian Iovita a inceput sa-si muste buzele, dar nu pentru ca ar fi constientizat pericolul ci de ciuda ca nu a reusit sa vinda "bombele" pentru a face rost de bani de plaja. Marian afirma ca nu e pentru prima oara cind gaseste un proiectil, dar niciodata n-a cistigat nimic din asta. "In primavara am dat peste unul la mine la tara (n.r. – comuna Roscani) si impreuna cu baietii l-am pus pe foc. Proiectilul a explodat dupa vreo 30 de minute si i-a stricat bostanaria unui vecin", ne-a spus, mindru de el, flacaul. (Iulian GROSU)