SIDEX – Radiografia privatizarii

Astazi se implineste o luna de cind ministrul pentru Privatizare, Ovidiu Musetescu, si presedintele grupului LNM, Lakshmi N. Mittal, au finalizat contractul de vinzare-cumparare a pachetului majoritar de actiuni ale Combinatului siderurgic Sidex SA. Asadar, pe 6 noiembrie, la Londra, in prezenta premierului Adrian Nastase s-a pus punct celei mai mari, mai laudate si, in acelasi timp, mai controversate dintre privatizarile efectuate vreodata in Romania. Au ramas insa citeva intrebari care nu si-au gasit raspunsuri. Contractul de vinzare-cumparare nu a fost nici pina la ora actuala dat publicitatii, iar grabei si opacitatii in care s-a desfasurat procesul de privatizare, nu le-au fost aduse niciodata argumente suficiente. "Monitorul" va ofera in rindurile ce urmeaza o radiografie obiectiva a conditiilor, a implicatiilor, a riscurilor economice si sociale care au format decorul si, in fond, cauzele marii privatizari.
Inca din anul 1999, Sidex se afla intr-o situatie financiara precara. Lipsa capitalului de lucru si, in particular, sumele mari datorate principalilor furnizori, puneau in pericol posibilitatea Combinatului de a-si continua activitatea. Datoriile imense pe care Sidex le acumula s-au rasfrint asupra valorii sale de piata, cota de credibilitate a mamutului de otel aflindu-se pina de curind pe o curba descendenta. Planurile de investitii ale combinatului, in cazul in care banii nu se cheltuiau haotic, erau imposibil de aplicat din cauza problemelor legate de fluxul de numerar si situatia catastrofala a datoriilor. Numai costurile pentru rezolvarea problemelor legate de mediu, de exemplu, depaseau 70 milioane de dolari. Raminerea Sidex in proprietatea Statului, ar fi implicat din partea Guvernului si a organismelor acestuia adoptarea unor politici ferme de sustinere rapida a Combinatului si de scoatere a acestuia din colapsul financiar in care se scalda de o buna perioada de timp.
Volumul mare al datoriilor acestuia si termenele urgente scadente ar fi speriat orice balaur financiar, oricit de mare si viteaz ar fi fost. Ele ar fi reprezentat o povara imensa pentru bugetul statului, determinind transferul catre Sidex al unor fonduri importante, neplanificate, care ar fi destabilizat alte sectoare ale societatii. Combinatul era asadar in imposibilitatea de a genera profit propriu pentru a determina un minim necesar de supravietuire. Despre restructurare, nici nu mai putea fi vorba. Singura alternativa la faliment ar fi fost obtinerea unor credite cu garantie guvernamentala. Dar pentru ca Sidex nu-si platise datoriile catre sindicatul bancar condus de Credit Suisse First Boston, este greu de crezut ca un alt consortiu bancar international ar fi acordat vreun cent unui partener atit de neserios. In acestea conditii, situatia celorlalte investitii straine efectuate deja in Romania (Renault – Automobile Dacia Pitesti, Daewoo – Automobile Craiova, Santierul Naval Mangalia), era pusa in pericol.
Sidex devenise practic insolvabila. Lipsa de lichiditati si deficienta cronica de capital de lucru au fortat Combinatul sa devina dependent de contractele tip barter atit pentru vinzari cit si pentru materiile prime si au condus la depasirea termenelor de plata catre furnizori, banci si stat. Incepuse deja, ca o boala contagioasa, decapitalizarea prin ricoseu a altor societati cu care Sidex era in relatii contractuale, determinind marirea arieratelor acestora la valori imposibil de recuperat. Pe deasupra, Combinatul nu dispunea de resurse pentru a-si finanta investitiile urgente necesare mentinerii capacitatii de productie si a imbunatatirii calitatii in vederea conformarii la standardele cerute de majoritatea potentialilor clienti. Daewoo optase deja pentru importuri in ceea ce priveste necesarul de tabla laminata la rece si tabla galvanizata, iar Dacia Pitesti a adoptat o masura asemanatoare, ca urmare a permanentelor probleme de calitate ridicate de produsele Sidex. Pierderea unor clienti atit de importanti a lovit ca o maciuca, agravind si mai mult situatia si asa alarmanta a Combinatului. Astfel, in lipsa unei infuzii majore de capital, Sidex ar fi continuat sa produca numai marfuri cu valoare adaugata mica, insuficiente pentru a genera fonduri proprii pentru supravietuire. In plus, in lipsa unei restructurari serioase, situatia operationala se degrada continuu, in scurt timp efectele fiind catastrofale si asupra situatiei sociale a orasului, Galatiul fiind sustinut in cea mai mare parte de Combinat. In cazul falimentului Sidex, situatia s-ar fi repercutat in totalitate asupra populatiei, creind o presiune sociala fara precedent si fara solutii de iesire din criza. Crach-ul mamutului de otel ar fi insemnat o bomba alimentata de 30.000 de suflete care ar fi aruncat in aer toata populatia Romaniei.
Privatizarea. Mai 1999 – noiembrie 2001
Pe de alta parte, complexul relatiilor internationale a fost un alt factor care a influentat semnificativ privatizarea Combinatului. Proiectul privatizarii Sidex se afla inscris, ca o promisiune de netaraganat in programul PSAL pentru care Guvernul jurase ca-si baga mina in foc daca nu-l duce la bun sfirsit. Oprirea procesului de privatizare a Sidex ar fi contribuit la semnalul negativ pe care l-ar fi primit organismele financiare internationale privind intentiile de reforma ale Guvernului, finalizarea cu succes a programului PSAL fiind monitorizata de catre Banca Mondiala si Berd. Mai mult decit atit, Sidex se afla inscris spre finantare in componenta PIBL a programului mai sus amintit. In cadrul programului PSAL I, sint incluse, alaturi de Sidex si societatile "Tarom", "Alro" Slatina si "Alprom" Slatina.
Privatizarea Sidex a inceput prin publicarea in "Financial Times" (17 mai 1999), "Romania libera" si "Bursa" (24 mai 1999), a anunturilor de invitare la licitatia de selectare a unei banci internationale de investitii. In urma intirzierilor survenite in finalizarea procedurilor de selectie a consultantului pentru privatizarea Sidex, deoarece Banca Mondiala a avut opinii divergente cu cele ale comisiei de evaluare a ofertelor, in luna martie 2001, Guvernul Romaniei a decis scoaterea Combinatului din finantarea PIBL a programului PSAL si mandatarea APAPS sa continue procesul de selectie inceput in aceleasi conditii ca si in programul PSAL initial, avind ca sop final privatizarea accelerata.
Banca de investitii care a cistigat procesul de licitatie si a devenit astfel consultant al APAPS este Fieldstone Private Capital Group din Marea Britanie. Aceasta a lucrat in consortiu cu Deloitte&Touche si a angajat ca subcontractanti firmele UEC (Statele Unite), WS Atkins (Marea Britanie) si Linklaters & Alliance (Marea Britanie) pentru a finaliza obiectivele acestui proiect de privatizare. Strategia de privatizare intocmita de aceste institutii a fost aprobata de guvern prin HG 1032/2001.
Lansarea procesului s-a facut prin publicarea anuntului de vinzare in presa romana si straina ("Romania libera", "Ziarul financiar", "Financial Times"), cu data de depunere a ofertelor 5 martie 2001. In data de 27 februarie, Guvernul a decis prelungirea termenului de depunere al ofertelor cu inca o luna, pina in data de 4 aprilie 2001.
In urma aparitiei anuntului de vinzare de actiuni ale Sidex SA Galati, firmele care au cumparat dosarul de prezentare au fost "Ispat International", prin intermediul firmei LNM Holdings NV; "Erdemir – Eregli Iron & Steel Works Co.", prin filiala sa "Erdemir Romania" SRL; consortiul format din Grivco, Metanef, METALEXPORTIMPORT si Metaltrade si un consortiu reprezentat de Kaschrome din Kazsahstan. Din cei patru potentiali cumparatori, doar Ispat International a platit garantia de participare in vederea accesului la camera de date, avind acces la documentele aflate in aceasta. La intilnirea dintre conducerea APAPS si reprezentantii ISPAT, cei din urma si-au manifestat intentia de a achizitiona intregul pachet de actiuni care va fi pus in vinzare. Intr-adevar, la depunerea ofertelor din 4 aprilie 2001 s-a prezentat doar LNM Holdings. Consortiul romanesc reprezentat de Grivco s-a retras oficial din competitie printr-o scrisoare de motivatie transmisa in 3 aprilie 2001. La fel a procedat si consortiul din Kazahstan. "Erdemir" a solicitat preluarea managementului Sidex pentru o perioada de 18-24 luni, in vederea unei restructurari, insa nu s-a aratat interesata de cumpararea de actiuni la Combinat.
Deschiderea ofertei LNM Holdings s-a efectuat public, in data de 5 aprilie 2001. Negocierile cu investitorul au fost purtate de Comisia pentru Privatizare numita prin OUG 34/ 2001. Comisia a fost formata din ministrul Ovidiu Musetescu, presedintele APAPS, Roxana Bichel – consilier ministru, Petru Ianc – director general in Ministerul Industriei si Resurselor, Ion Cindrea – secretar de stat in Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale, Laurentiu Ungureanu – director general in Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale, Alexe Costache Ivanov – secretar de Stat in Ministerul Justitiei, Alexandru Radu Brateni – director adjunct in Ministerul Justitiei, Ileana Doina Vasilescu – consilier in Ministerul Apelor si Protectiei Mediului, George Pretorian – director in Ministerul Apelor si Protectiei Mediului, Ilie Ion – secretar de Stat in Ministerul Finantelor Publice, Mihai David – secretar de Stat in Ministerul Dezvoltarii si Prognozei si Ion Simion – director in Ministerul Dezvoltarii si Prognozei.
Clauzele contractului
Am scris in repetate rinduri despre secretul ce inconjoara contractul de privatizare a Sidex. Citeva dintre clauzele cuprinse in misteriosul contract de privatizare au fost date insa publicitatii. In ceea ce priveste programul de investitii, noii patroni ai Sidex s-au angajat ca pe o perioada de zece ani sa realizeze programul de investitii si de mediu, investind cel putin 351,1 milioane dolari, din care cel putin 275 milioane pentru programul de investitii si cel putin 76,1 milioane pentru programul de conformare. Prin angajamentul de investitii, cumparatorul se obliga sa realizeze investitii din surse proprii de cel putin 175 milioane USD.
Aceste investitii sustin prevederile planului de afaceri prezentat de investitor, ce constituie o anexa distincta a contractului de vinzare-cumparare prin care acesta estimeaza o crestere a productiei combinatului cu 40% in urmatorii 5 ani.
Pe de alta parte, cumparatorul s-a angajat sa puna la dispozitie un capital de lucru pentru societate, fara costuri financiare din partea combinatului, al carui cost va fi suportat de catre cumparator, in suma de 100 milioane USD. Mai mult decit atit, indienii de la Ispat s-au angajat sa depuna toate eforturile pentru a furniza sau a aranja obtinerea de capital de lucru suplimentar, daca societatea cere acest lucru.
Cele mai discutate dintre clauzele contractului au fost cele sociale, 30.000 de oameni si familiile acestora constientizind ca viitorul lor depinde de rindurile scrise, semnate si parafate de noii patroni. Ei bine, reprezentantii LNM s-au angajat prin contract sa mentina numarul de salariati existent in limita bugetului alocat pentru costurile cu forta de munca si sa nu faca disponibilizari colective pe o perioada de cinci ani de la data finalizarii procesului de privatizare. De asemenea, Mittal a fost de acord sa nu diminueze in primii 5 ani numarul salariatilor decit pentru pensionari, decese, desfaceri disciplinare ale contractelor colective de munca, demisii, transferuri, acorduri incheiate intre societate si salariatii sai; sa negocieze cresteri salariale in strinsa concordanta cu evolutia productivitatii muncii; sa continue sa ofere facilitati rezonabile pentru salariati precum cursuri de formare profesionala, masa de prinz si mese speciale unor grupuri specifice de salariati, cheltuieli de transport, scolare, camine de nefamilisti, programari medicale, cadouri pentru copii etc., atita timp cit costurile totale ale acestora nu depasesc 5 milioane de dolari pe an; sa recruteze anual circa 300 de absolventi, din diverse institutii romane (de preferinta dintre absolventii institutiilor profesionale din Galati – Grupul Scolar Industrial Metalurgic); sa faciliteze, in limite rezonabile, continuarea cofinantarii programelor de constructie de locuinte pentru angajati si sa vinda aceste locuinte angajatilor; sa cofinanteze impreuna cu alte institutii ale statului roman programe de reconversie si acompaniament social, in cazul in care societatea va proceda la disponibilizari dupa expirarea celor trei ani.
"Firimituri" de sute de miliarde
Pentru ca privatizarea sa se duca la bun sfirsit, Guvernul Romaniei a sters dintr-o trasatura de condei miile de miliarde pe care Sidex le datora diverselor institutii ale statului. Nimeni nu mai poate acum sa conteste faptul ca decizia Executivului a fost luata practic pentru evitarea intrarii in colaps a industriei autohtone. Au mai ramas insa citeva polite pe care Ispat-Sidex va trebui sa le plateasca in contul unor institutii locale. Sute de miliarde pentru Sanatate si citeva "cecuri" cu noua zerouri in contul administratiei publice locale. Aparent, acest sac cu bani nu este mare, comparativ cu potenta financiara a indienilor lui Mittal, dar e Vittal pentru spargerea blocajului financiar din economia orasului. Vom reveni. (Marian COMAN)