100 de ani cu frica lui Dumnezeu

Toata suflarea din Doljesti a stiut duminica, 21 aprilie, ca Petre Iacob Blaj a implinit 100 de ani. Casa si curtea lui mos Blaj au fost usor de gasit, fiind pline de neamuri, vecini si autoritati locale, venite sa-l sarbatoreasca. Toti au fost uimiti de vioiciunea lui mos Petre, privindu-l cu o usoara invidie. La sarbatoare au venit primarul Gheorghe Cojocaru, seful de post Vasile Ozac si preotii Petru Ciocan si Pavel Gabor.
Inconjurat de cele patru fete – Francisca, Margareta, Catrina si Verona – mos Blaj zimbeste multumit si marturisteste hitru: "Cea mai mare bucurie a fost cind m-am insurat. Prima nevasta, Verona, a murit, dar cind m-am intors din armata am facut nunta cu Nita. Mi-a dat Dumnezeu buna intelegere, copii buni, nepoti si stranepoti ascultatori si cuminti. Nu am baut si nu am fumat, dar nu am dat indarat de la un pahar la o petrecere. Mi-a placut sa joc, sa aud muzica si m-am ferit sa-L supar pe Dumnezeu."
Printre alte urari, preotul Ciocan i-a spus: "Va multumim pentru cum ati trait 100 de ani. Oameni buni, paziti moartea, sa stea la poarta, sa nu intre la mos Petre!"
Povestea vietii lui curge incredibil de lin, de parca nu ar fi trecut 100 de ani. E inca bine cladit la virsta lui, aude cam greu si nu vede prea bine, dar suficient cit sa se bucure de fetele rumene ale invitatilor prezenti la sarbatoare si de bratele de flori primite. Marturisirile lui mos Blaj sint confirmate de neamuri si vecini: nu s-a batut si nu s-a judecat cu nimeni. A fost saritor si a avut o vorba buna pentru toata lumea. "Am facut 100 de ani pentru ca asa a vrut bunul Dumnezeu, pe care L-am rugat in fiecare zi sa ma ajute si m-a ascultat. Cite zile oi mai avea, vreau sa nu-L minii pe Dumenzeu, sa traiesc in liniste si fericire cu toti. Ma rog in fiecare zi: «Doamne, ajuta-ma, da-mi minte si da bucurie oricui gindeste drept!». Asa sfatui pe oricine, sa-si faca o cruce, ca sa-i mearga bine", spune mos Blaj.
Cei peste 100 de musafiri care i-au umplut ograda au fost mirati sa afle ca mos Petre iese zilnic sa vada orataniile. Vineri a taiat lemne, ba, mai mult, simbata a jucat fotbal cu stranepotii!
Cei mai mici dintre stranepoti – Marius, de cinci ani, si Sebastian, de trei ani – inteleg prea putin din ceea ce se intimpla in jur, dar au primit urarea sa ajunga si ei la 100 de ani. Cea mai grea amintire a lui mos Blaj este de pe front, unde a luptat patru ani. Cind este intrebat de cea mai mare suferinta, spune: "Cind mi-au murit parintii." La 100 de ani, mos Petre ramine un copil care duce dorul parintilor. (Cristiana BORTAS)