Satul cu vaduve

Cele 60 de case, cite mai are satul Patricheni, contrasteaza insa cu starea materiala si virsta locuitorilor. „Sint gospodarii frumoase pentru ca barbatii din fiecare familie au lucrat la oras, iar acum au pensii care le permite sa-si duca traiul decent”, spune Ioan Larion, primarul comunei Pincesti. Contactul permanent cu viata satului si a naturii locului, cu toate fenomenele ei ciclice, a statornicit in constiinta oamenilor de aici un sentiment de inrudire trainica cu aceste meleaguri. Satul Patricheni de astazi, ca mai toate satele de altfel, nu mai este ceea ce zicea Blaga, locul unde traieste vesnicia, unde incoltesc si dainuie miturile. Doar clopotul bisericii din sat mai sparge linistea patriarhala a satului. Tristetea locurilor isi are izvorul in lipsa urmasilor care sa duca mai departe neamul. Astfel, in satul Patricheni nu mai sint decit trei copii de virsta scolara, care invata la Scoala Pincesti. Vechea Scoala din Patricheni, care a functionat intr-un conac boieresc, a fost inchisa. Numarul de elevi in continua descrestere, revendicarea cladirii de Ana Simulescu, nepoata fostei mosiere Artemiza Agarici, au fost motivele pentru care fosta scoala nu mai functioneaza de patru ani. Cladirea a fost vinduta impreuna cu o suprafata de teren de 50 de hectare unui medic veterinar din Iasi, dar originar din Patricheni, care se gindeste, poate, sa se retraga mai tirziu spre locurile de bastina. „Speram ca asfaltarea soselei Poienari-Dagita, care trece mai intii prin Pincesti, abia dupa aceea prin Patricheni, sa scoata din izolare acest sat. Poate, in felul acesta, oameni cu bani vor fi interesati sa transforme satul Patricheni intr-unul viu prin culorile noilor case vopsite, viu de barbati, femei si copii care merg la munca sau ies de la scoala”, a mai spus Ioan Larion, primarul comunei Pincesti.