Bradul de Craciun, intre bucuria copiilor, traditie si terapeutica

Ceremoniile care insotesc sarbatoarea Craciunului au radacini adinci precrestine ce amintesc de calendele romane celebrate pina in sec. al II-lea i.Hr. in luna martie dupa care s-au mutat apoi in ianuarie precum si de Saturnalii.

Printr-un proces de inlocuire a elementelor pagine, riturile actuale ce marcheaza sarbatoarea Nasterii Domnului fac din ea o expresie a bucuriei si a exuberantei. Printre obiceiurile romanesti de Craciun este si impodobirea bradului, culesul viscului si al ramurilor de brad si punerea lor la usa de la intrare sau la icoana, ca elemente de protectie a casei, animalelor din gospodarie si a oamenilor.

Dar de ce decoram bradul? Se pare ca obiceiul ar proveni direct de la egipteni care utilizau frunzele de parmier pentru ornarea caselor in ziua solstitiului de iarna. Apoi romanii au preluat obiceiul insa ei au folosit brad. Povestea spune ca prima data bradul a fost decorat la Riga in 1510 iar la inceputul secolului al 16-lea Martin Luther a folosit luminarele aprinse pentru a arata copiilor cum lumineaza stelele in intunericul noptii. Iar in Germania secolului al 16-lea existau tirguri specializate in vinzarea cadourilor. Apar apoi figurinele din piine sau turta dulce drept ornamente pentru bradul de Craciun.

Beteala apare la nemti in anul 1610 fiind facuta din argint. In secolul al XVII-lea in Germania si in Europa de Est exista obiceiul ca la masa de Craciun fiecare membru al familiei sa aiba un mic bradut asezat in fata lui. Tot atunci decoratia brazilor era facuta cu luminari, margele, figurine, acadele si beteala de argint. Insa bradul este considerat pomul vietii si de aceea il intilnim si in simbolistica funerara din mai toate zonele tarii. In multe regiuni este asezat la capul mortului si lasat acolo ani de zile, pina se usca si putrezeste.

Dar, bradul, Abies alba, si rudele acestuia au intrat in farmacia populara inca din vremuri stravechi. Datorita proprietatilor terapeutice, de la care se folosesc ramurile tinere, mugurii, frunzele si rasina, bradul este folosit in tratarea mai multor afectiuni cum ar fi cele pulmonare, ale aparatului urinar, in faringo-amigdalite, gastroenterite, anorexie, debilitate, reumatism.

Bradul traieste aproximativ 700 de ani. Frunzele ii cad dupa maxim 15 ani. Recoltarea cetinei se face tot timpul anului, insa mugurii se recolteaza primavara in lunile martie si aprilie. Din frunze se extrage esenta de brad folosita in bai. Aceste bai au efecte sedativ si de tonifiere a organismului. Tot din cetina se extrage si uleiul de brad folosit in aromaterapie.

Tratamente din cetina si din rasina

Pentru boli nervoase, afectiuni pulmonare, raceli si ca diuretic se poate folosi infuzia din muguri de brad realizata din o lingurita planta la 250 ml apa clocotita. Se beau aproximativ doua-trei cani pe zi.

Rasina proaspata se poate utiliza pentru tratarea nefritei si a faringo-amigdalitei. Se mesteca rasina  in fiecare zi, pina la rezolvarea bolii.

In reumatism decoctul de ramuri tinere de brad este un remediu eficient. Se fierb 1,5 litri apa iar cind au dat in clocot se pun 500 g de crengute de brad si se lasa la fiert inca 15-20 minute. Lichidul care a rezultat se filtreaza si se pune in cada cu apa la 39oC. Se sta in cada 20 de minute.

Inhalatiile cu ulei de brad si levantica sint bune pentru tratarea laringitei acute si cronice. Se folosesc citeva picaturi puse in apa fierbinte peste care se fac inhalatiile.

Tot aici pot fi amintite tincturile si uleiurile volatile fabricate din brad care pot fi utilizate in baile terapeutice dar chiar si pentru relaxarea si refacerea dupa perioade de stres sau oboseala.