In prim plan tulburarile digestive

Schinelul este una din plantele care usor am putea-o eticheta ca buruiana nefolositoare. Si totusi, chiar daca aspectul ei indeparteaza pe oricine ar dori sa o culeaga, schinelul, Cnicus benedictus, este o planta medicinala cunoscuta din antichitate si utilizata pina astazi in medicina umana. In Evul mediu, calugarii o foloseau, in amestec cu alte plante medicinale, pentru a prepara o bautura miraculoasa utilizata in tratamentul unor boli.

Planta este iubitoare de caldura si lumina si este originara din zonele calde ale globului. Este o planta care tonifica si mobilizeaza ajutind intreaga fiinta sa ajunga la o impacare cu sinele si cu viata in general. Schinelul da claritate mintii, ajutind la cearnerea realitatii cotidiene cu sinceritate si umilinta.

De ce este deosebita buruiana medicinala?

Principiile active inchise in schinel sint uleiurile volatile, substante amare, mucilagii, tanin, fitosterine, acizi rizinici, acid nicotinic, un principiu antibiotic, vitamina B1, saruri minerale de potasiu, calciu, magneziu etc. Datorita substantelor amare planta are proprietatea de a fi un bun tonic amar, stimulind secretia glandelor salivare, gastrice si intestinale.

Schinelul determina secretia si eliminarea bilei, usureaza digestia si favorizeaza eliminarea gazelor formate in intestine. De asemenea mareste cantitatea de urina eliminata fiind si un bun detoxifiant al celulei. Datorita principiului antibiotic distruge si elimina microbii impiedicind inmultirea lor.

Cum sa facem diverse preparate in gospodarie

Schinelul poate fi preparat sub mai multe forme: de la ceaiurile tip infuzie si decoct si pina la bitter sau alifii.

Infuzia de schinel se preparaa din o lingurita pulbere cu 250 ml apa clocotita. Timpul de infuzare este de 20 de minute. Pentru infuzia concentrata se foloseste o cantitate de trei ori mai mare ca pentru infuzia slaba.

Decoctul se poate realiza din 3 lingurite pulbere fierte 10 minute la foc domol cu 250 ml apa.

Vinul de schinel se poate realiza din 500 ml vin natural fiert cu 20 g de pulbere de planta pina intreaga cantitate scade la jumatate. Se filtreaza si se pastreaza in sticle inchise la culoare.

Maceratul din 500 ml vin natural si 10 g pulbere schinel se tine 10 zile apoi se filtreaza si se consuma o lingurita inainte de masa.

Tinctura de scghinel se poate prepara din 50 ml alcool si 10 g pulbere. Timpul de macerare este de 10 zile timp in care sticla in care este pus amestecul se agita zilnic.

Alifia se poate face din pulbere amestecata cu unt clarifiat, lanolina sau seu de oaie, apoi se pastreaza la rece.

Stim cum sa folosim schinelul?

Datorita substantelor continute schinelul are intrebuintari terapeutice mai ales in bolile aparatului digestiv dar are utilizari si in uzul extern.

In gastrite, constipatii cronice, astm, tuse, boli hepatice, ca diuretic si stimulent al digestiei se bea infuzie inainte de masa cu 30 de minute.

Pentru stimularea sucului gastric se poate utiliza tinctura sau infuzia de schinel.

Vinul de schinel este recomandat in linistirea durerilor reumatice, nervoase, scaderea febrei, fortificarea organismului, stimularea digestiei.
Baile locale reci cu infuzie concentrata pot fi folosite in rani si ulceratii.
Un remediu eficace pentru crapaturile la sin si ulceratii de tot felul este unguentul sau alifia de schinel aplicata local.

Chiar si in cancerele de piele schinel este folosit sub forma de lotionari si comprese aplicate pe locurile afectate apoi presarata pulbere.

In minasirile crestine tuica este innobilata cu schinel pentru stimularea digestiei. Bautura formata este un tonic amar si picant avind si un parfum aparte.