Cele trei cozi ale gaozarului

De ce au fost jurnalistii, scriitorii si publicistii trimisi la coada de Boc si compania nu e greu de spus. Mai cu seama daca tinem cont de interesantul cuvint prin care au fost catalogati cindva, la nervi, de un agitat om politic din imediata noastra contemporaneitate: ei ar fi, pur si simplu, niste "gaozari".

In treacat fie spus, nu cunosteam acest cuvint, fiindca nu este, inca, in ultima editie a Dictionarului explicativ al limbii romane. Am consultat editia din 2007 realizata de Lucian Pricop. In plus, e dificil de inteles in ce masura un literat precum Mircea Cartarescu este un astfel de "gaozar", chiar daca face gresala de a-si publica la gazeta opiniile despre zoologia politica.

Oricum ar fi, jurnalistul e o figura incomoda. El e sceptic, cind toata lumea accepta cu mare drag o idee emisa de cutare politician. Jurnalistul se indoieste, cind toti ceilalti sint inclinati sa creada pe cuvint un ministru euforic. Rolul jurnalistului e sa constate ca hainele cele noi si stravezii ale imparatului (pentru care imparatul este atit de mindru) ii vin perfect, dar lipsesc cu desavirsire, precum in povestea arhicunoscuta. Nu trebuie, asadar, sa fii gazetar sau – Doamne fereste! – "scriitor" sau "autor", pentru a ghici cit de fierbinte este iubita aceasta categorie irascibila de catre oamenii puterii.

Pentru a-si vedea lungul nasului, guvernul lui Boc l-a trimis pe ziarist (si, in general, pe scriitor) la coada. Nu doar la una, caci ar fi fost mult prea putin, ci la trei cozi (pentru somaj, pentru sanatate si pentru pensie), fiindca ziaristul, in deosebire de muritorii de rind, e o persoana fara program fix, care nu e obligata sa respecte un orar (ca medicul sau profesorul) si care, oricum, poate sa-si scrie pe genunchi nenorocitele lui articole de "gaozar" infect.

Ma veti intreba, iubiti cititori, poate, ce e cu aceste mult invocate "drepturi de autor", despre care se face atita zarva in ultima vreme. Voi raspunde curiozitatii Dvs. in chipul urmator. In urma cu trei-patru ani, "autorul" platea de doua ori contributia pentru sanatate, de doua ori contributia pentru somaj si tot de doua ori contributia pentru pensia foarte putin sperata de cei multi. De ce? Simplu: pentru ca, de obicei, "autorul" avea slujba principala in alta parte: la o editura, la o publicatie culturala, la balamuc (daca era psihiatru) sau chiar la Universitatea "Al.I. Cuza", ca susiscalitul.

Dupa inefabilul rationament ascuns in spatele acestei duble corvezi, fiindca platea de doua ori, "autorul" se putea imbolnavi de doua ori pe luna, putea ramine somer de cel putin doua ori pe an si avea promisiunea ca la batrinete va primi doua pensii cit dublul salariului minim pe 2011, de 600 de lei. Fac haz de necaz, desigur.

Prin recenta hotarire a unor Boc si Vladescu, "autorul" va plati ca pe vremuri, inclusiv fumaritul din vremea voievodului Istrate Dabija. Fireste, el poate intelege subita nevoie a guvernului de a "largi baza de impozitare", cum se zice, si se poate sacrifica, inca o data, in numele unor semete idealuri umaniste. Unde lumea plateste o data, jurnalistul sau "autorul" sau "gaozarul" pot plati de doua ori. Nu a fost suficient insa. Sublimul "autor" trebuia umilit. Si, prin hotarirea guvernului, a fost pus sa stea la trei cozi. Acestea sint, se intelege, cozile cele lungi ale "gaozarului".

Sigur, jurnalistul sau "scriitorul" sau, horribile dictu!,  "autorul" poate protesta liber si poate ameninta chiar cu o mica greva fiscala. Va fi, oricum, in paguba "autorului". Guvernul nu are ochi pentru neinsemnatii semnatari ai scrisorii de protest. Chiar daca printre ei se numara eseistul Andrei Plesu, traducatorul Sorin Marculescu sau poetii Serban Foarta ori Nichita Danilov. Sa le fie de bine.